Discuție cu sufletul, la început de post
„E început de Post, timp numai bun pentru (re)naștere. Începe Postul, suflete, pornește și tu pe cale! E cale de Smerire dar, mai presus de toate, e cale de Iubire”.
Așa vorbește Andreea cu sufletul ei acum, la început de post.
Ziua celui sfânt și milostiv
UPDATE: Minune minunată! Anul acesta am participat, tot fără să programez, la o altfel de petrecere – prilejuită de aceeași ocazie! 🙂
Astăzi se împlinesc 196 de ani de la nașterea Mitropolitului Iosif Naniescu. Numit cel sfânt şi milostiv, Iosif Naniescu a fost, timp de 27 de ani, mitropolit al Moldovei.
Serviciu cu trandafiri
A trecut mai bine de-o lună de când mi-am schimbat serviciul. Lumea întreabă cum e – eu răspund că e bine :). Mi-e dor de vechile obiceiuri, dar nici n-am vreun motiv să mă plâng de prezent. La fericirea actuală se adaugă și decorul de poveste în care intru mereu – atunci când ajung la muncă.
Punct. Şi de la capăt!
Uneori, ne e bine aşa cum e. Avem suficiente motive ca, dintr-o gaşcă de lucruri bune şi de oameni faini, să nu mai vedem anumite aspecte pe care, poate, le-am vrea altfel. Până la urmă, e mai comod să te plângi din când în când şi să continui pe un drum bătătorit. E mai prudent să păşeşti pe o cale pe care deja o cunoşti.
Conștientizare
Promovam azi, pe Facebook, o scriere de pe Doxologia. În care, printre altele, vorbea despre prigoana creștinilor din statele majoritar musulmane.
Și, pusesem acolo fragmentul cel mai dureros. Mai… șocant – că tot este la modă termenul. „La intrare în localitate, au fost opriţi de un post de control, care s-a dovedit a fi unul fals. Cinci bărbaţi îmbrăcaţi în hainele armatei siriene au deschis focul asupra maşinii. Tinerii au fost scoşi din vehicul şi aşezaţi pe pământ. Jihadiştii, observând că Fadi avea la gât Crucea Mântuitorului Hristos, i-au înfipt crucea în piept apoi, ducându-l la marginea drumului, l-au decapitat.Lumea în care trăim
Uită-te la imaginea aceasta! Nu-ţi întoarce privirea! Ar fi posibil să nu-ţi pese că un copil plânge?! Poate că şi-a pierdut jucăria… Sau, poate că s-a lovit… Ori, poate că a fost silit să-şi vadă părinţii cum mor!
Soțul meu și Miron Barnovschi
În această perioadă, George-Nicolae al meu a scris un șir de articole despre Miron Barnovschi și ctitoriile lui. Acestea au fost și publicate în Doxologia, respectiv în Ziarul Lumina.
Urmărindu-i toată munca de documentare și tot patosul cu care a lucrat, citind și cizelând, pe ici pe colo – mi-am dat seama cât de puțin spre deloc știam despre o personalitate care a influențat atât de mult lumea și Iașul în care trăim.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
