Schimbă statisticile – alege și promovează Viața!
Cutremurător este prea puțin spus. Să urmărim clipul până la capăt și să aflăm care este realitatea în care ne bălăcim… Înotăm în sângele copiilor noștri – și, în același timp, ne întrebăm cu inocență de ce nu ne mai facem bine noi, ca popor?!… 🙁
Nu judec pe nimeni. Știu că pentru femeile din generația mamelor noastre avortul era o practică obișnuită… Dar nu înțeleg cum practica aceasta se menține încă și în zilele noastre, când informația este la tot pasul. Nu înțeleg cum de în 2018, de exemplu, principala cauză a morții a fost avortul. Mi se rupe inima…
Repet! Nu judec! Însă lucrurile acestea trebuie spuse, asumate, explicate. Ce trebuie să înțeleg și să înțelegem cu toții este că,
În dialog cu Andreea Ogăraru: „Familia înseamnă totul!”
În același context al Lunii pentru Viață – în care am realizat și interviul cu părintele Ioan Cristinel Teșu – am avut bucuria de a o cunoaște pe Andreea Ogăraru.
Andreea este o femeie minunată, un exemplu pentru mulți dintre noi. S-a căsătorit cu George Ogăraru de la 21 de ani și, împreună, cei doi au crescut minunat, pe toate planurile. Oameni de succes în carieră, Andreea și George sunt, în primul rând,
Menținerea relației și păstrarea sarcinii – provocări ale familiei contemporane
Asistăm astăzi la un declin al familiei contemporane. De ce se destramă familiile și cum s-a întâmplat ca, în 30 de ani, să reușim performanța negativă de a mai omorî un popor român? Sunt întrebări care n-au cum să nu ne frământe. Pentru cine are urechi de auzit și inimă ca să priceapă, există și răspunsuri.
Zilele trecute am avut ocazia, alături de colegii de la Doxologia, să realizăm un interviu cu părintele profesor Ioan Cristinel Teșu.
Pelerin pe urmele Sfântului Gheorghe Pelerinul
V-am prezentat deja filmul despre Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv și v-am anunțat că… avem un bunic sfânt!
Azi vă fac cunoștință cu un alt drag al sufletului, cu Sfântul Gheorghe Pelerinul. Și cu filmul său. Vă invit să fim, împreună, pelerini pe urmele Pelerinului!
Sfântul Gheorghe Pelerinul/ Pictură: Viorica Rusul Cele două filme au în comun pe cei doi minunați sfinți – pentru care s-a făcut proclamarea canonizării în anul 2018, la Iași, pe 25 martie.
Cele două filme au în comun și oamenii care au muncit la ele – echipa Doxologia!
Ca manieră de prezentare, însă,
Sfânta Parascheva, de 377 de ani la Iași. O icoană împușcată, o conferință și o Anda…
Pe 13 iunie 2018 am ascultat online conferința despre Binefacerile Sfintei Parascheva, conferință organizată în cadrul Serilor Doxologia și prilejuită de împlinirea a 377 de ani de când sfintele moaște ale Cuvioasei au fost aduse la Iași. S-a vorbit atât de natural, de cu drag, de cu suflet, de parcă era o discuție așa, între prieteni. De parcă eu însămi mă aflam acolo, la eveniment. M-aș fi dus pe viu… dar eram îmbrăcată ca de mers la sală, deși eram la birou. Așa că am anulat gândul, iar întâlnirea cu Sfânta am amânat-o pe mâine. Cum îmi permit întotdeauna să fac, gândind că sfinții nu-s supărăcioși, că ne iubesc și ne ajută indiferent de cât suntem noi de experți în amânări (mai ales atunci când ne e bine).
În drum spre casă, însă, nu-mi puteam lua gândul de la Sfânta Parascheva.
Iosif cel Milostiv – avem un bunic sfânt și un film documentar!
Am mers în satul Răzălăi din Republica Moldova, în satul în care, acum 200 de ani s-a născut pruncul Ioan Naniescu. Și părintele de-acolo, Valeriu Cernei, ne-a mărturisit că oamenii abia acum încep să-l descopere pe cel ce a devenit Mitropolitul Iosif Naniescu, pe Sfântul Iosif cel Milostiv – dar că iubirea lor e deja mare, la fel ca bucuria lor și mândria lor! Că, vorba ceea, nu orice sat poate naște un sfânt!
Am zâmbit și mi-a plăcut mult exprimarea aceasta… și m-am gândit la noi toți, cei care ne-am plecat genunchii la mormântul Mitropolitului Iosif Naniescu, și ne-am găsit liniștea acolo, și ne-am rugat… Și m-am gândit la mine, cum spuneam mereu că merg la bunicuțul meu drag. Și-am zis atunci pot prelua ideea aceasta pentru noi toți și pentru sufletul meu… Și că pot spune că e adevărat, că nu oricine se poate bucura, nu oricine se poate mândri că are un bunic sfânt!
Bufonul, vameșul și fariseul
„Eu rezist, pentru că-i văd pe oameni că au nevoie de un bufon. Mi-am asumat bufoneria dar, vă rog frumos, râdeți și mai gândiți-vă o dată acasă!”. Așa l-am auzit spunând în 2018 pe părintele Constantin Necula, la SuperTeach.
Asumarea bufoneriei nu-i deloc treabă ușoară – căci sunt convinsă că, deși părintele e foarte iubit de public,
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase