Centenarul Marii Uniri,  România

Muzica rănilor de război – cu sufletul mai aproape de George Enescu

Războiul l-a prins în afara țării – dar el, Enescu al nostru, a lăsat totul și s-a întors acasă. A știut că muzica alină sufletele și suferințele, deci a considerat că este o necesitate să fie alături de cei răniți.

Cum să auzi freamăt de sunet de vioară când totul în jur se frânge?…

Și-a fost alături de toți artistul soldat. În centrele de convalescență, retrezind dorința de viață, dar și în săli de spectacol – în orașele și târgurile din Moldova și chiar din Basarabia. Banii obținuți din vânzarea biletelor au fost folosiți întotdeauna pentru a alina rănile războiului.

Când cânta el nu răsuna războiul, ci doar liniștea muzicii sale. George Enescu a avut propria lui armată: o orchestră. „Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: condeiul, vioara și bagheta.”

Dor rănile, dor morțile, dor până și lacrimile aproape uscate de spaimă…

Foto credit: Muzica rănilor de război/ Sabin Penea, în rolul lui George Enescu
Foto credit: Muzica rănilor de război/ Sabin Penea, în rolul lui George Enescu

George Enescu a fost un reper de putere, de muncă, de modestie, de ceea ce înseamnă să fii român. Nu era zgârcit, nu se menaja, nu cânta ca pentru provincie, cânta ca de la OM la OAMENI” – așa l-a descris doamna Lavinia Coman, profesor de pian.

Mi-a plăcut această doamnă în mod deosebit – și mi-a fost dragă pe tot parcursul filmului documentar Muzica rănilor de război. Dar nu doar dumneaei, ci toți intervievații m-au surprins plăcut. Alături de ei, Marius Manole și Sabin Penea au reușit să-l așeze pe George Enescu și mai aproape de sufletul meu.

În regia lui Tiberiu Rotărescu și cu scenariul semnat de Marilena Stănescu, Muzica rănilor de război aduce leac peste rană. Aduce informație peste uitare. Aduce emoție și-o clipă de respiro peste viața cea agitată, plină de războaie imaginare.

În preajma lui 1 Decembrie m-am bucurat de o călătorie printre simboluri, imagini, muzică și cuvânt. Și mi s-a făcut dor. Dor tare de munca pe care și eu, alături de colegii mei, am depus-o anul acesta pe teren, pentru două filme documentare. Din alt registru, dar din același suflet.

Luați-vă o pauză, dragii mei dragi! Luați-vă o pauză și, când prindeți prilejul, urmăriți Muzica rănilor de război! Un proiect al Asociației pentru Educație și Sănătate MENS SANA, finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale – Centenarul Marii Uniri.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *