19. Comoară multimedia – O!Play HD 2
Sunt un om de casă. Cu menţiunea că uşa casei mele este mereu deschisă şi pentru prieteni, nu doar pentru familie. Îmi place liniştea căminului şi siguranţa pe care acesta îl oferă. Îmi place să văd filmele tolănită în pat şi să ascult muzică. Să intru în atmosfera creată de imagini şi de sunete. Să mă las pradă sentimentelor şi să pătrund în lumi nebănuite.
În acelaşi timp, îmi place şi în lumea asta, pe care o trăiesc. Profit de multe dintre clipele petrecute alături de cei dragi, pentru a le trece în eternitate. Ador să fac fotografii şi să filmez, să surprind, să descopăr, să cunosc viaţa – aşa cum e ea. Amintirile acestea nu sunt abandonate într-un colţ, să se aşeze praful pe ele, ci sunt veşnic în centrul atenţiei. Îmi place să revăd anumite secvenţe, să analizez poze şi trăsături, să împărtăşesc şi altora din momentele la care am luat parte.
18. Platforma Llano – plata succesului
Am ajutat, necondiţionat, pe cineva din străinătate să realizeze o lucrare ştiinţifică de mare însemnătate pentru cariera sa. Am căutat bibliografie în română, i-am tradus, i-am făcut planşe în programe speciale, care mi-au tocit nervii şi răbdarea. Toată munca a fost realizată la vechiul meu desktop, piesă de muzeu pentru prietenul străin. De fiecare dată când venea la mine, se minuna de realizările obţinute cu un… lighean, cum îi zicea el. Era uimit de rezistenţa mea, în aceeaşi proporţie în care era dezamăgit de condiţiile în care îmi desfăşuram activitatea. Nu mai zic că, în momentele de respiro se umplea de nervi, pentru că nu putea vedea un film cum trebuie, nici nu putea juca un joc de mare clasă.
17. Luna – continentul sufletului meu
Tot timpul, când mă întâlnesc cu profa de istorie din generală, îmi amintesc de ceea ce ne prevestea pe atunci: Când eu o să fiu oale şi ulcele, voi o să vă petreceţi week-end-ul pe Lună!
La stilul în care au avansat ştiinţa şi toate cercetările, doamna profesoară s-a înşelat un pic. Cu siguranţă, va beneficia şi dumneaei, încă vie, de o excursie pe singurul satelit natural al Pământului. Eu am fost deja acolo!
16. Satisfacția unui partener complet
Am primit liber de la ziar, să-mi fac de cap! Voi fi, pentru un an, redactor al unui supliment de călătorie! Voi merge pe unde mă vor inspira pe mine paşii, dar va trebui să ofer, patru zile din şapte, material de calitate. Atât pentru varianta tipărită, cât şi pentru varianta online.
Nu va fi uşor, asta e clar! Va trebui să am cele mai bune poveşti, scrise într-un mare stil! Va trebui să am poze şi filme care să se muleze perfect pe firul articolelor. Va trebui să să-i fac pe cei care mă vor citi să devină, cu adevărat pofticioşi! Reportajele, materialele foto, audio, video vor avea menirea de a-i provoca pe români să-şi cunoască ţara!
15. Real! Cumpăr româneşte!
Am fost şocată să aflu că doar 20 la sută din laptele care se găseşte în magazine este lapte „made în România”! Aşa ceva e incredibil! Şi, totuşi, adevărat! La fel de șocată sunt să descopăr, mereu, că unele produse româneşti sunt mult mai apreciate în străinătate, decât la noi. Mai cunoscute! Este inadmisibil să existe atâtea mere în ţara asta şi noi să aducem de la alţii, că-s mai bune! Este inadmisibil ca meşteşugarii să primească diplome şi recunoştinţă peste hotare – dar să fie anonimi la ei acasă!
Nu mă mulţumesc răspunsuri de genul aşa suntem noi, tipic nouă! sau E România, ce pretenţii să ai?!. Pentru că am pretenţii şi pentru că ştiu că, dacă se vrea, se poate!
14. Exemplu de autonOM
Elena era un spirit liber. De mică, i-a uimit pe cei din jur cu personalitatea ei puternică. Avea o siguranţă de sine şi-o gândire limpede, mai ceva ca a unui adult. Credea cu tărie că un cap sănătos, două mâini şi două picioare, un suflet bun – pot face, împreună, treburi de ispravă. După lucrul acesta se ghida în viaţă, fără să se plângă de poticniri sau să se gândească măcar să renunţe la îndeplinirea vreunui vis.
Era o fire independentă, fără a fi o singuratică. Era puternică, fără a fi nepăsătoare. Era un om responsabil. Pentru că ştia că libertatea înseamnă responsabilitate. Avea încredere în forţele ei. Ştia că nu e perfectă şi îşi asuma defectele, punându-şi, astfel, în valoare calităţile. Îi plăceau oamenii, îi ajuta, îi asculta, îi alina. Iar cei din jur o iubeau ca pe ochii din cap! O respectau şi o aveau drept model. De aceea, au suferit atunci când, într-o zi, Elena a decis să plece. Departe şi pentru mult timp, totuşi, cu promisiunea că va reveni.
12. Dragostea dintre neuroni şi procesoare
Trăim într-o lume nebună! Frumoasă şi foarte grăbită, cu mult confort şi aşteptări, de la zi la zi, mai mari. Unul dintre puţinele domenii care ne satisface pe deplin dorinţele este cel de IT&C. De exemplu, tocmai am aflat că un procesor a intrat în Cartea Recordurilor! Este cel mai puternic dintre fraţii lui, cu o frecvenţă de 8,4 GHz!
După ce mi-am revenit din uimire, am început să-mi pun întrebări… Să mă simt frustrată sau fericită că trăiesc în lumea asta, a vitezei şi a tehnologiei de primă mână? Ar fi cazul să mă reinventez? Să-mi introduc şi eu un chip în creier, ca să nu fiu mai prejos? Oare, dacă aş avea un procesor, în loc de inimă, aş funcţiona mai bine?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase