• Bucurii,  Pentru suflet

    Ziua Sfântului Ioan Rusul – o zi în care n-am fost uitată!

    Anul trecut, pe 24 mai, eram la București, la operația de strabism. Flancată de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena și de ziua Sfântului Ioan Rusul, cu ajutor concret cerut și arătat al Sfintei Parascheva – după cum v-am povestit deja – mi-am luat inima în dinți și m-am lăsat pe mâna unor medici mai mult decât profesioniști. Totul urma să fie bine!

    Înainte de operație, vorbeam cu Andreea despre Sfântul Ioan Rusul. Despre ziua lui. 27 mai, cum aveam să uit?! Tocmai Andreea îmi făcuse cunoștință cu el și, prin intermediul lui, la final de 2010, am trăit o „vindecare la minut” pe pielea mea!

    27 mai, cum aveam să uit?!

    După anestezie generală, operație, control post-operator și-o față de parcă fusesem bătută, pe 26 mai, seara, aveam să mă urc în microbuz și să revin la Iași. Pe drum s-a făcut „mâine”. Dar eu eram încă, în mintea mea, pe 26 mai.

  • Bucurii

    Sfânta care m-a însoțit la operație

    Stăteam într-o încăpere, înconjurată de tot felul de personaje din desene animate lipite pe pereți. Eram destul de liniștită și de asumată, dar nu îmi puteam imagina că voi intra la operație… fericită! Așteptarea a durat ceva timp, iar eu am decis să mă așez în fund, pe pat. M-am sprijinit cu spatele de perete și am ridicat privirea în sus, spre peretele din față. Prin geamul mai mult lunguieț decât lat care părea să asigure aerisirea unui alt salon se vedeau, ca într-o oglindă, autocolantele de pe peretele de care eram eu sprijinită. Am văzut o mașină din Cars, o prințesă și… nu puteam să cred! Am sărit într-o secundă de pe pat, m-am întors și am început să râd! Sfânta Parascheva de la Iași era acolo, la București, cu mine!

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Un diagnostic te poate nărui. Sau îți poate reda curajul

    Dacă nu te oprești, vei orbi! Acesta a fost răspunsul dat, pe nerăsuflate, de un medic – către pacienta sa. În dorința de a-i îndepărta ochii de ecranul calculatorului și de a o „conștientiza” cu privire la miopia forte de care „beneficiază”, i-a cerut ca în trei luni să se gândească bine și să-și schimbe meseria. Meserie care, ca orice meserie modernă și intelectualicească, se face din fața unui laptop. Discuția a fost, de departe… tranșantă! Adică, fără pic de tact sau de psihologie, medicul decidea viitorul și-l trântea, brut și brusc pe masă.

    Întâmplarea Cristinei se petrecea cam în aceeași perioadă de timp în care eu am răspuns, alături de alți colegi bloggeri, la invitația Andreei Ignat – de a o cunoaște pe doamna doctor Alina Cantemir și de a intra pe tărâmul Oftaprof. Am mers acolo, recunosc, mai mult din dorința de a-mi revedea prietenii și mai puțin pentru a face turul unui cabinet oftalmologic. Adică, să fim serioși. Ce puteam să găsesc dincolo de uși, mare chestie?…

    Clinica Oftaprof

    Așteptările au fost, prin urmare, mult peste orice mici așteptări. Căci am găsit, la finalul unei zile de muncă, OAMENI. Zâmbete, povești, întâmplări faine. Speranțe și reușite pentru cei care, printr-o simplă intervenție, pot scăpa de ochelari – dar și pentru pacienții care suferă de cataractă, glaucom, keratoconus, strabism, pterigion… și multe altele…

    Doamna doctor Alina Cantemir