• Vorbe de duh

    Te simți eliberat după ce ți s-a distrus familia? Dar cu rănile cum stai?…

    O să auziți pe mulți dintre cei care au divorțat de curând că răsuflă ușurați și că se bucură, vezi, Doamne, ce bine e în libertate! Înainte de a-i crede pe cuvânt, priviți-le și alinați-le rănile.

    Nu intră nimeni într-o căsnicie direct cu gândul la divorț. Nu astea-s planurile de viitor atunci. Deci, n-ai cum să vezi că ți-a crăpat familia – și tu să nu mai poți de fericire.

    pahar de vin - singuratate

    Da, sunt unii oameni abuzați fizic și emoțional, și bravo lor dacă au avut tăria să iasă din cursa în care au fost prinși. Dar sunt și alte motive care duc la despărțire: neimplicare, plictiseală, oboseală de a trage în aceeași direcție, înșelat, distanțat de prea mult bine. O anume inconștiență și-o lipsă de asumare, un mers pe încrederea că „mie nu mi s-ar putea întâmpla”. Dar se întâmplă. Și se supraviețuiește. Și, da, chiar te ajută Dumnezeu să te ridici și să mergi mai departe. Să fii bine!

    Însă, de aici până la a spune ce minunat e să fii divorțat e cale lungă. Și-i o negare a sufletului.

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical

    – Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?

    – Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!

    – Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?

    – Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te odată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.

    Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
    Foto: Andrei Prian

    Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂

  • Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Familia – bucurie și jertfă mucenicească

    Din ce în ce mai puțini rezistă astăzi provocării de a-și menține unită familia. De a lupta pentru familie, de a-și dori să îmbătrânească împreună, de a-și crește copiii în bună înțelegere și în model de viață curată.

    Nu-i ușor. Nu-i ușor să treci peste provocări și să mai crezi în familie – când și aparent cele mai trainice relații se zguduie din temelii. Nu-i ușor să vezi că oamenii de lângă tine se supără din copilării și apoi, aproape fără să gândească, fac cele mai cumplite nebunii și se smulg din sânul familiei – de parcă nu acolo, până mai ieri, au fost fericiți și plini de iubire. E greu să mai faci să conteze fericirea și iubirea de ieri… când astăzi poate e puțin mai greu, când astăzi partenerul nu mai e la fel de proaspăt și de puternic și de calm. E greu să mai faci să conteze sacrificiul din familie, când feluriți draci îți ies în întâmpinare, deghizați în îngeri aducători de liniște, de pace, de dragoste mare – în afara familiei.

  • BB: Maria-Paula,  Bucurii

    Drumul nostru-i mai întortocheat

    Atât de mult am așteptat CD-ul lui Cosmin Vaman și al Alexandrei Andrei încât, de când l-am cumpărat, nu l-am mai scos din laptop!

    Atât de tare m-am bucurat de biletele cumpărate pentru a merge la spectacolul de lansare a Drumului, că m-a știut toată lumea! Eu ca eu, dar Maria era în culmea fericirii și l-a (re)făcut cunoscut pe Cosmin Vaman în toată Piața Voievozilor, la grădiniță și la orele de teatru.

    Bucurie, bilete, locuri, dorințe îndeplinite! Drumul ar fi trebuit să fie fără obstacole! Doar că,

  • România,  Vorbe de duh

    Sunt tristă

    Am votat. Îmi asum gestul, îmi asum locul pe care am pus ștampila. Cu toate acestea, sunt tristă. Am obosit ca, în lipsa binelui, să aleg răul cel mai mic. Să mă mulțumesc cu puțin. Să trăiesc într-o țară de care mă simt mândră, dar să mă rușinez continuu de oamenii care mă conduc. De oamenii care ar trebui să fie supușii poporului, dar care se simt stăpânii lumii – atunci când au ciolanul în terenul lor.

    Am avut șansa de a pleca. De a lăsa în urmă totul. Și, n-am făcut-o. Nu regret. Pentru că, oricâte ai lăsa în urmă – totul e imposibil. Aici este viața mea, aici sunt bucuriile mele – aici sunt necazurile cele mai mari. Ce-a fost înainte, nu prea știu. Dar știu că, în 1990 am intrat în clasa întâi. Eram prima generație liberă – pentru noi se clădeau planuri mărețe!

  • Ale tinereţii valuri,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Reportaj din alte vremuri – pentru toate vremurile

    Mama, sotie, femeie de cariera. Femeie de cariera, mama, sotie. Sotie, femeie de cariera, mama. Diferite variante de a ordona atribute care trebuie sa fie mereu pe primul loc.

    Cand trageam eu aceasta concluzie, inca ma numeam Epure.
    Pe atunci – colaboram cu Radio Iasi.
    Pe atunci – era 2005.
    Realitatea acelei perioade e valabila si astazi. Si va fi mereu valabila…

    Ascultati raspunsurile unor copilasi care nu stiau inca sa se stearga bine la fund – dar stiau de ce e mama nervoasa, de ce se duce mama la serviciu, ce sunt aceia bani.

  • Ale tinereţii valuri,  Pietre...

    Ness-cafe ~ 1987

    Ziua de marti, 29 decembrie 1987,
    va ramane in memoria familiei noastre si a altor familii.

    Cati oameni nu si-au facut obiceiul de a savura o cafea? A intrat asa, ca un drog, in viata multora dintre noi. Au fost momente in care satisfacerea acestui nevinovat capriciu nu ridica niciun fel de probleme. Casa ne era plina de cutii sau borcane de ness-cafe. Si boabele de cafea stateau prin unitatile alimentare cu sacii. Dar, acestea au fost candva. Doar urmele ambalajelor existente, martori tacuti, ne sustin afirmatiile in fata celor care nu ne prea mai cred.