• D'ale jurnalismului

    Când presa tace…

    Când presa tace, nu-i a bună. Pentru ea – presa cea faină și obiectivă! Când presa tace și unii jurnaliști își rod unghiile pe la colțuri – c-ar vrea să vorbească, dar nu pot, iar nu-i a bună! Deși îmi pare rău pentru aceștia, totuși, când presa tace, eu mă bucur!

    Că oricât ar tăcea presa, sunetul unor evenimente e puternic. Și se aude cu ecou. Și vine. Și revine. Și se stinge greu. Și lumea începe să afle. Apoi, lumea începe să-și pună întrebări. Dar presa? Unde e presa?

    Presa-i aici!? Presa-i aici! Are grijă de X

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte,  Vorbe de duh

    Relevant ori ba?

    Astăzi am primit, pentru a mia oară, întrebarea mirată şi decizia supremă: Ce te interesează răspunsul X? Oricum, nu e relevant! Persoana la care mă refer acum citeşte blogul – dar, o consider suficient de înţeleaptă încât să ştie că nu am nimic împotriva ei ci vreau, pur şi simplu, să lămuresc problema asta, la general. Pentru că nu e singura – dacă mai sunt 999 înainte! 🙂 – care consideră uneori că, un jurnalist nu trebuie să mai aibă completări sau nelămuriri, peste ceea ce a spus deja un intervievat. Indiferent că intervievatul este un oarecare de pe stradă, un om de PR, un reprezentant al relaţiei cu presa.

    Totuși, dacă omul din fața ta e plătit ca să se ocupe de comunicarea cu jurnaliștii, nu e ok ca aceeași persoană să creadă că face legea.