Ziua Sfântului Ioan Rusul – o zi în care n-am fost uitată!
În 2021, pe 24 mai, eram la București, la operația de strabism. Flancată de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena și de ziua Sfântului Ioan Rusul, cu ajutor concret cerut și arătat al Sfintei Parascheva – după cum v-am povestit deja – mi-am luat inima în dinți și m-am lăsat pe mâna unor medici mai mult decât profesioniști. Totul urma să fie bine!
Înainte de operație, vorbeam cu Andreea despre Sfântul Ioan Rusul. Despre ziua lui. 27 mai, cum aveam să uit?! Tocmai Andreea îmi făcuse cunoștință cu el și, prin intermediul lui, la final de 2010, am trăit o „vindecare la minut” pe pielea mea!
27 mai, cum aveam să uit?!
După anestezie generală, operație, control post-operator și-o față de parcă fusesem bătută, pe 26 mai, seara, aveam să mă urc în microbuz și să revin la Iași. Pe drum s-a făcut „mâine”. Dar eu eram încă, în mintea mea, pe 26 mai.
Sfânta care m-a însoțit la operație
Stăteam într-o încăpere, înconjurată de tot felul de personaje din desene animate lipite pe pereți. Eram destul de liniștită și de asumată, dar nu îmi puteam imagina că voi intra la operație… fericită! Așteptarea a durat ceva timp, iar eu am decis să mă așez în fund, pe pat. M-am sprijinit cu spatele de perete și am ridicat privirea în sus, spre peretele din față. Prin geamul mai mult lunguieț decât lat care părea să asigure aerisirea unui alt salon se vedeau, ca într-o oglindă, autocolantele de pe peretele de care eram eu sprijinită. Am văzut o mașină din Cars, o prințesă și… nu puteam să cred! Am sărit într-o secundă de pe pat, m-am întors și am început să râd! Sfânta Parascheva de la Iași era acolo, la București, cu mine!