• Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Valoarea unui copil

    Eram la cumpărături cu Maria. La final, am mers să plătim.

    – Pune-mă și pe mine pe bandă, a spus copila, când ne aflam la casă.

    – Imposibil!, i-am răspuns.

    – De ce?

  • Competiţii,  Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Cum va fi copilul meu – adultul de mâine?

    Copilul meu va fi un adult fericit, bun la suflet și demn. Cel puțin, asta îmi doresc pentru el și pentru asta încerc mereu ca eu să pot fi educator și exemplu. Să-i fiu mamă și prieten bun, punct de sprijin și de echilibru. Să am mereu brațele pregătite pentru o îmbrățișare, să am mereu brațele „descuiate” pentru a-i oferi spațiu și libertate.

    Iubirea e necondiționată, dovedită prin fapte și rostită oricât de des – dar nu neglijăm nici explicațiile, regulile și responsabilitățile.

    Pare ușor dar, Doamne, ne împiedicăm și ne împotmolim când ne e lumea mai dragă! Și-nvățăm să ne acceptăm nereușitele, să ne cerem iertare, să ne ridicăm și să mergem mai departe.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Ce facem cu sufletul copilului atunci când mami și tati se despart?

    Când un el și-o ea sunt părinți și decid, din diferite motive, să se despartă – nu se despart el și ea, ci tati și mami. În ciuda rănilor, orgoliilor, a can-can-ului din spatele separării, în ciuda celor care stau pe margine și comentează, în ciuda faptului că unul a greșit mai mult, că altul a zis nu știu ce… tati și mami trebuie să se despartă – rămânând uniți. Iar dacă nu sunt amândoi pe aceeași lungime de undă, măcar ăla mai deștept, care ar trebui să fie, teoretic, și cel la care rămâne copilul, trebuie să știe sau să învețe, pas cu pas, cum să gestioneze situația.

    Pe sufletul unui copil nu se joacă bambilici. Sufletul unui copil oricum se zdruncină, atunci când tati și mami nu mai sunt împreună. Inevitabil, pe ultima sută de metri a relației, copilul a asistat la niște discuții, la niște supărări, la niște lacrimi… E suficient! Certurile de după nu-și mai au rostul. Ponegrirea celui care a plecat din relație nu-și mai are rostul.

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Despre gelozii și iubiri nesfârșite

    Fiți pe fază, e despre gelozii! Maria se juca, în această dimineață, cu toate personajele din Clubul lui Mickey Mouse. Sunt prietenii ei dragi – tot ceea ce i-a cerut lui Moș Crăciun în dar.

    La un moment dat, a început să adauge și alte plușuri în joc! Ce cățel drăguț!, a exclamat ea, cu vocea lui Minnie, în fața unui crețuliu maro. Atunci, eu, ca să mă aflu în treabă, îi spun: Cum zici asta? Vrei să-i faci geloși pe Goofy și Pluto?

    Gelozii și iubiri - Maria si Gufi

    Recunosc, au fost întrebări de om mare și prost – dar, șocul meu a fost să descopăr că Maria înțelege care-i faza cu gelozia. Din instinct, a luat cățelul intrus și l-a ascuns la spate. Și-i privea, vinovată, parcă, pe cățeii din Club.

    Gelozii? Dragostea-i nesfârșită!

    Ca să dreg ceea ce făcusem, l-am luat pe Goofy de-o ureche și am început să-i explic: Măi, cuțu, tu n-ai de ce să fii supărat! Maria te iubește mult de tot! Și pe Pluto îl iubește mult! La fel, iubește toate jucăriile! Nu te poate iubi pe tine mai puțin, doar pentru că are și alte jucării la suflețelul ei! Dragostea este nesfârșită! Așa că… n-ai de ce să fii gelos! Gelozia nu e bună, mai bine ne iubim! Maria mă privea puțin amuzată, puțin încurcată – și a sărit să mă pupe. Am considerat un moment potrivit să-i explic, din nou, niște realități din viața noastră.

    Așa că, am continuat: Mami o iubește mult pe Maria-Paula! Așa e? Daaaa! Mami îi iubește și pe Andrei-Octavian și pe Iosif-Constantin! Mami o să-l iubească și pe bebe din burtică, când o să fie! Apoi, mami iubește și copiii sărăcuți! Înțelegi? Fiecare copilaș are un loc special la mami în inimioară! Eu nu împart dragostea pe care o am pentru tine cu nimeni! Dar, am dragoste multă, multă, cât să dau la toată lumea! Iubirea este nesfârșită, înțelegi?!
    Copila mea a zâmbit. Iar dorința ei m-a umplut de emoție. Mami, mai spune o dată!

    Pentru oamenii mari suntem plictisitori – când bontănim ca niște mori stricate. Copiii, însă, au nevoie să li se vorbească. Să li se explice. Și, să li se repete la nesfârșit. Astăzi am simțit, cu adevărat, că Maria este sigură de dragostea pe care i-o port. Era deja sigură – de mult timp. Motiv pentru care nu se mai teme să mă împartă cu alții.

    [Citește și: Pe cine iubești mai mult?]

  • Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Ferice de mintea unui copil!

    În preajma Crăciunului, Maria a văzut un triunghi de brânză topită și a zis: Badu! (=bradul). Apoi, prin ianuarie, a văzut un semnul întrebării pe bluza mea și a exclamat: Doi! Mai târziu, dând cu ochii de revista Dacia literară și-a ațintit privirea pe căciulița de la ă și mi-a spus: Uite, luna! Și tot așa.

    Încă e în perioada aceea nealterată, în care învață, face analogii și lasă imaginația să-i zburde. Vede luna, brazi și cifre acolo unde noi vedem – sec și trist – doar ceea ce este. Asta, în cazul în care ne mai obosim să observăm…