• Hopa tropa prin oraş,  Şcoala părinţilor

    Şotron

    În seara asta ne-am oprit în dreptul unui bunic şi al unei nepoate. Începuseră un şotron, dar nu mai ştiau cum continuă. Fata voia ca numărătoarea să fie până la 10, bărbatul nu mai avea idee unde se ramnifică şi unde se merge în linie dreaptă. I-am ghidat. Nu a fost chiar modelul pe care-l foloseam pe vremea mea, dar a ieşit un şotron.

    Ce frumos e! Şi, acum ce facem?, a întrebat fata. Bunicul a ridicat din umeri.

  • Şcoala părinţilor

    Zi de părinte

    Mă zăresc, pentru o secundă, în oglindă. Deşi e 12.30, sunt în pijamale. Experimentez nişte paşi noi de dans, pe muzică de copii. Sar şi par fericită! Femeie nebună…, îmi fulgeră prin minte. Numai un om fără ocupaţie dansează acum şi se maimuţăreşte. Alung repede orice gând rău şi continui distracţia.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Am construit un dinozaur

    Ce să zic… în dimineaţa asta, am fost foarte ocupată! Să construiesc un Styracozaur şi să mă feresc de Maria, să nu-mi distrugă opera! Glumesc (un pic) :). În realitate, a fost muncă la comun.

  • Şcoala părinţilor

    Jocuri si jucarii pentru bebelusi

    Poate ca-i jignesc pe cei care, la cateva luni, se considera deja maricei. Dar, in postarea asta, bebelusii sunt copiii cu varsta intre 0-12 luni. Pe parcursul primului an din viata, copiii se schimba repede si mult. Daca, la inceput, stau doar culcati si par sa nu aiba prea multa activitate, pe parcurs incep sa-si desopere manutele, stau in fundulet intre perne, apoi fara sprijin, stau in picioare sustinuti si in premergator, merg de-a businea, apoi copacel, isi iau avant si se agata de prize, cabluri si sertare.
    Jocurile si jucariile se pot adapta/ transforma/ schimba in functie de fiecare etapa. Trebuie sa intelegem ca, pentru micuti, jocul are o semnificatie deosebita si, cu ajutorul lui descopera frumos lumea. Orice se poate face din joaca si cu zambetul pe buze. Nu trebuie sa lipseasca jucariile specifice, zornaitoare sau tipatoare – in cele mai diferite forme si culori, cutiute muzicale, cuburi, plusuri si oglinzi speciale pentru bebelusi. Dar, jucarii se gasesc peste tot. Important e sa avem dispozitie. Din timp se pot rupe franturi si oferi, oricat de ocupati am fi.

  • Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

    Jocuri dintr-o alta copilarie

    Desi exista in sectiunea Despre blog explicatia – De ce pietre? De ce sapte?, mai multi mi-au cerut sa le povestesc despre jocul Sapte pietre. Astfel, am descoperit si descopar in fiecare zi ca jocurile copilariei mele se ingroapa undeva, intre calculator si televizor, intre singuratate si sedentarism, intre generatia mea si noua generatie… Acum, cu cat esti mai copil, mai tanar, mai modern, mai proaspat… cu atat mai mult risti sa fii mai inchistat, mai egoist, mai stapanit de tehnologie si poate… mai batut in cap. Nu spun asta pentru a jigni. Nici nu-mi face vreo placere. Sunt pe cale de a deveni mama, iar propriile mele vorbe si idei ma ingrozesc.
    Pe vremea mea adunam capace si organizam olimpiade sportive in fata blocului. Ieseam cu paturica in parc. Faceam concursuri de Miss si de cultura generala. Jucam mult iubitele Sapte pietre, dar si Ascunsa, Baba Oarba, Ratele si vanatorii, Ursuletul doarme, Tarile, Incetul cu incetul se fabrica otetul, Mima, Sotron, Somer, Maroco, Telefonul fara fir, Coarda, Ata, Prinsa, Lapte gros, Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti, Tomanap, Fazan, Spanzuratoarea, Leapsa, Tara, tara, vrem ostasi, Pacalici, Popa prostu, Razboi, Macaua