• Hopa tropa prin oraş

    Foame

    Există riscul să murim de foame. Şi, atunci, prevenim!

    Că, doar nu degeaba s-or forma şi cozile la bancomate!

  • Hopa tropa prin oraş,  Vorbe de duh

    Marea îngrădire

    Îmi place să mă păcălesc cu ideea de libertate. Îmi place să fiu liberă! În gândire, în vorbire, în exprimarea sentimentelor… în orice! Şi să execut comenzi… ori să mă supun regulilor – având impresia că fac asta pentru că aşa e firesc, pentru că sunt educată, pentru că ar fi urât să procedez altfel.

    Când mi se pun piedici, doar ca să mi se arate că nu-s liberă, ci extra limitată în timp şi spaţiu, mă crispez. Când mi se pun garduri – la propriu! – doar ca să mi se amintească de faptul că iarba nu-i a mea, ci a urmaşilor, urmaşilor mei, mă înfurii! Înţeleg că un gard înseamnă delimitarea unui spaţiu privat, dar nu înţeleg ce caută gardurile într-un parc!

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Ochii-n paișpe la tren!

    Trec, constant, calea ferată. De la piață, din Alexandru, spre Gară. Și, constant, dau peste aceeași situație. Uneori, semnalele luminoase și acustice încep programul cu mult, exagerat de mult timp înainte de a-și face apariția vreun tren. Atunci, lumea se plictisește de așteptat… și își continuă drumul.

    De și mai multe ori, nu se dă niciun semnal… și doar se aude trenul, cum se apropie. Mi se pare cumplit de periculos. Și, lucrul ăsta se întâmplă destul de des.

  • Hopa tropa prin oraş

    Frigul bagă tonetarii-n concediu

    Nu ştiu prin alte părţi cum e, dar în Alexandru, în zona în care stau eu, e deschisă cam o tonetă din zece. Spre piaţă – şi mai puţin de atăt! Cred că era cazul ca tonetarii – patroni şi angajaţi – să mai stea pe acasă. Chiar şi din cauza unui concediu forţat de multele grade cu minus!

  • Bucurii,  Hopa tropa prin oraş

    Ore de iarnă

    Pentru câteva clipe, iarna a poposit şi la noi. Iarna aceea, adevărată, cu zăpadă şi copii, cu râsete sincere şi alb frumos, de poveste! La ora 10, toată lumea, cu mic cu mare, era afară! Parcă nu voia nimeni să rateze ceea ce, spre prânz, avea să se transforme în amintire…