• Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Nu. Nu vreau fericirile nimănui. Prefer să-mi car în spate sacul meu cu de toate. E al meu și pot să-l duc. Nu, nu invidiez pe nimeni. Nu, nu vreau fericirile unei alte persoane – pentru că mi-e teamă de nefericirile ei! Pietrele mele sunt ale mele. Sunt crucea mea! Voi ști s-o duc, pentru că e a mea. Crucile celor din jur îmi par și-mi sunt insuportabile.

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Dă-ne, Doamne, răbdare și putere să ne vedem liniștiți de drumul nostru! Învață-ne, Doamne, să fim mulțumiți de viețile noastre!

  • Vorbe de duh

    Eu nu bat șaua – iar tu sigur nu ești cal

    Mă amuză oamenii care se… simt. Sigur a scris despre mine!/ Ia uite cum mă atacă…/ Eu sunt capul răutăților, clar!/ La mine face referire, pentru că am avut de curând discuția aceea… Și tot așa! 

    Lumea se simte. Unii se cred cai – în timp ce eu bat șaua… Și, totuși, ce nu înțelege lumea e că eu, și atunci când scriu despre alții, vorbesc despre mine. Iar atunci când am de spus ceva cuiva, spun direct. N-am devenit atât de înțeleaptă, încât să valorizez tăcerea. Așa că,

  • Pentru minte

    Șapte pași pentru nefericire

    1. Ridică-te supărat din pat și privește-te în oglindă. Ți-au mai ieșit un coș, un rid și un fir alb. Stoarce coșul, smulge firul și rămâi încruntat. Să nu zâmbești! N-ai niciun motiv! În plus, zâmbetul încrețește pielea!

    2. Gândește-te că, dacă ziua de ieri a fost nașpa, cu siguranță, cea de astăzi va fi oribilă! Nimic nu va merge bine, mai ales că ești înconjurat de leneși, scorpii și neadaptați. Totuși, tu străduiește-te să fii tata și mama lor, să afle ei cine ești tu!

  • Pentru minte,  Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Despre capre şi bube pe suflet

    Niciodată nu am înţeles grija excesivă a oamenilor pentru capra altuia. Cu atât mai puţin, am înţeles caprele astea – devenite adevărate vedete! Nu înţeleg rolul de news alert care anunţă, cu surle şi trâmbiţe, nunta unuia, divorţul altuia, botezul unora la care am văzut nunta, dar încă nu – divorţul.

    În acelaşi context, nu înţeleg, într-o lume plină de accidente – de ce un singur accident contează. De ce doar acela e răsucit pe toate părţile şi mestecat până la epuizare.