Zi de tort și de bucurie
După ce am petrecut, acum câteva zile, într-un rotund 70, un alt suflet tânăr s-a mai îmbogățit cu un an. Femeia fantastică din viața noastră e sărbătorită și alintată, iubită și îndulcită! 🙂
La o doamnă nu se poate spune vârsta… dar, se poate ghici :).
Bunu, la 70 de ani – cel mai tânăr suflet
La mulți ani! Cum?! Câți? Nuuu, nu se poate! 🙂 Cam acesta e dialogul zilei. Un dialog amuzant și simpatic, despre un suflet cald și frumos, proaspăt ca unul de 7 ani – cu toate că buletinul anunță astăzi un zero în urma lui șapte.
Tata a împlinit 70 de ani. Bunu – tot atâția :). La fel și proful de istorie. Sunt 70 de ani trăiți frumos, cu bucurie, în armonie.
O fotografie și-o mie de gânduri
Câți dintre noi nu suntem ok din punct de vedere fizic, dar de o mie de ori mai ciungi, mai betegi, mai triști, mai fără speranță? Infirmitatea vine din suflet, din necredință, din lipsa zâmbetului, din răul în care ne complacem, din mila față de noi înșine, pe care singuri ne-o provocăm și de care singuri ne scârbim!…
Ziua lui, ziua blogului :)
A scrie pe apă nu-i ușor. A scrie în calea apei e mai ușor, dar destul de riscant. Operațiunea se repetă fără număr, până ce iese rezultatul dorit :).
A scrie în jurnalul personal e fain și intim. A scrie în virtual înseamnă a-ți deschide anumite porți și a lăsa pe unii și pe alții să intre. Nu știi cine va poposi pe la tine, pentru cât timp, dacă te va îndrăgi, dacă te va respecta ori dacă te va înjura. Nici nu știi să-ți asumi asta pe la începuturi, când îți faci un blog doar așa, ca să vezi și tu care-i faza.
Pe la începuturi… pentru mine a însemnat 23 iulie 2008. Astăzi, cele Șapte pietre au împlinit 7 ani! Mulți? Puțini? Cine știe? 🙂 Un singur lucru e clar! De șapte ori câte șapte mă bucur de el și de voi toți, pe care v-am cunoscut prin intermediul lui!
La cei șapte ani de Șapte pietre, vouă vă spun La mulți ani! Și vă mulțumesc
De ziua unui OM care a schimbat Iașul
Nu putem să lăsăm o urmă in istorie, o dâră de lumină, dacă ceva nu s-a schimbat în viața nostră. Schimbăm societatea construită în jurul nostru, în măsura în care lumina candelei din sufletul nostru pâlpâie… Vom spune că sunt povești, pentru că în societatea contemporană, atunci când eu am o problemă, problema este doar a mea…
A existat, însă, un OM în istoria capitalei Moldovei, pentru care problemele orașului, ale năpăstuiților de soartă, ale clerului, ale tinerilor școlari și studenți au devenit nu problemele, ci provocările sale!
Hidratare și-o surpriză mare
Am ajuns acasă destul de târziu. Am fost întâmpinată, de la ușă, cu vești: Mami, mami, ai primit un cadou! Mă gândeam la un desen făcut de Maria, la floarea pe care știam că o cumpărase cu buna din piață sau la un viitor pup uriaș, condimentat cu o îmbrățișare din aia de dragoste, care să scoată gălbenușul din mine :). Le-am primit pe toate astea, și ceva în plus!
Căci, Maria s-a înfățișat urgent cu o cutie destul de măruță și cu un zâmbet curios pe chip. Hei! Chiar primisem un cadou din exterior! 🙂
Sfântul din desenele animate
Nu rar mi-a fost dat să întâlnesc câte un copil care, lovindu-se cu palma peste frunte, să exclame: Sfinte Sisoe! Se pare că expresia asta, preluată cel mai adesea din desenele animate, este una pe placul micuților. Mai mult în semn de amuzament, însă – căci prea puțini dintre noi știu că în calendar chiar există Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare!
Ziua lui de prăznuire este astăzi, pe 6 iulie. Mai multe despre acest sfânt puteți afla de aici. Eu, însă, am să mă limitez la o singură vorbă a sfântului, care ar trebui să ne dea curaj și putere nouă, tuturor:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
