Calul îl ajută pe Matei. Și omul îl poate ajuta!
La sfârșitul anului trecut, pe când făceam campanie pentru David-Gabriel, un prieten era foarte entuziasmat. Cunoscuse la Centrul de Hipoterapie un băiețel cu autism care, atunci când urca pe cal, se transforma! Era firesc, un copil ca toți copiii, călărind ca un voinic din poveste!
După campanie, Ioana Rață, mamă de Sebi (copil cu autism recuperat în mare parte) mi-a transmis rugămintea de a mai scrie despre un băiețel cu autism. Toată lumea era și este conștientă că o nouă campanie ar fi greoaie acum. Însă, pentru că inima n-are cum să mă lase pur și simplu așa, fără să fac nimic, am promis că voi scrie despre copil și… Doamne ajută, cât mai mulți dintre voi să vă doriți să ajutați și să aveți posibilitatea s-o faceți direct!
Așa că am aflat povestea micului Matei Ipate și… frumoasă coincidență, așa l-am cunoscut și eu pe călărețul despre care îmi vorbea prietenul meu :).
Cum se manifestă autismul la Matei?
Matei e născut în 2009 și este non verbal.XVIII. Emoții în concurs
Sala clubului orășenesc este arhiplină. Mă aflu pe scenă, alături de ceilalți concurenți. Irina m-a salutat discret și mi-a urat succes. I-am întors urarea și ea s-a retras melancolică. Mă simt neajutorat și stingher. Dincolo de cortină se amplifică rumoarea. Trag ușor de marginea draperiei și privesc în interior. Ucenicii, colegii mei, s-au așezat în partea stângă a sălii, iar în cealaltă parte sunt fetele și băieții de la liceu. Rândurile de la intrare sunt ocupate de adulți, iar printre aceștia îi recunosc părinții Irinei. Par nerăbdători și emoționați.
Împreună pentru cei patru! (II)
Astăzi e 20 martie. Fix peste o lună, pe 20 aprilie, va fi Paştele. Şi… eu m-am gândit la Crăciun :). La campania de atunci în care, pe final, i-am adăugat şi pe „cei patru”. Cu promisiunea că la ei voi reveni, în curând, într-o campanie separată.
Împreună pentru „cei patru”! (I)
Pe principiul bate fierul cât e cald sau, mai bine, nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi, am decis să vă prezint deja subiectul campaniei pe care o anunțam că va fi prima din 2014.
Palma care te trezește la viață
Astăzi, mi-am început ziua minunat! Am primit, printr-un comentariu, un mulțumesc neașteptat de la organizatorii concertului care s-a desfășurat săptămâna trecută, la Teatrul Național. Gestul a fost unul deosebit. Cu atât mai mult cu cât scriu de atâtea ori despre lucruri care-mi plac, fără să fiu plătită pentru asta și fără să-i pese cuiva că l-aș promova.
Un nou Mărțișor de jucărie
Când abia terminasem Globurile cu suflet de acum, din decembrie, Anca Gîlcă m-a întrebat: Urmează Mărțișor de jucărie, nu-i așa? Eram puțin buimăcită – pentru că aveam nevoie neapărat de odihnă și de curaj, ca să mă pot gândi la o altă aventură. Totuși, ideea unei noi ediții mi s-a părut interesantă. Mai ales că Anca nu mă întrebase doar așa, din curiozitate. Voia să știe dacă sunt de acord să se alăture proiectului. Eu să lucrez pe Iași, ea pe Vaslui – și, împreună să extindem bucuria primăverii jucăușe!
Campania trece, prietenia rămâne
Am o bucurie enormă, atunci când pornesc o campanie și când observ că lumea-i bună! Bucuria devine împlinire, când încep să fac bilanțul. Iar împlinirea se transformă în emoție mai mare decât aș putea exprima în cuvinte – atunci când faptele bune trec granița unei acțiuni pornite în punctul A și încheiate în punctul B.
Despre Alexandra-Denisa, copilul-fluture, am scris în luna mai. Atunci, am pornit cu un gând minim, acela de a strânge 600 de lei. Atâte de multe s-au strâns și atâtea cumpărături am putut să fac, încât nu încetez nici acum să mă minunez. Fluturașul și familia dragului copil au devenit parte din mine. Și, nu doar din mine. Mai mulți prieteni și-au făcut, bieții, de atunci – ei, obișnuiți doar să fie arătați cu degetul! Țin, în continuare, legătura cu ei și lupt, din umbră, pentru un dram de viitor al Alexandrei. Nu știu cum va fi dar, cât stă și în puterea noastră să fie bine, avem de luptat!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase