De vorba cu praful
– De unde vii?
– De pretutindeni.
– Si unde te duci, atunci cand te duci?
– Cu jumatate de metru mai departe.
– Mai incolo nu poti zbura?
– Ba da, dar nu ar avea niciun haz.
– ?!
– Imi place sa privesc.
– !?
– Sa privesc cum te chinui, cum muncesti, cum crezi ca poti scapa de mine.
– Pai pot scapa! zic eu, si sterg furioasa oglinda.Praful se rostogoleste de ras pe televizor.
Viata
Astazi, am vazut un interviu la TV Trinitas. Un interviu cu o maica ajunsa la 100 de ani. Nu arata de-o seama cu un veac. Avea graiul linistit si, mai cu seama, avea sufletul linistit. Povestea atat de frumos! Vorbea despre zile pe care, poate, nici bunicii nostri nu le-au prins. Vorbea si despre zile actuale.
Cand reporterul a intrebat-o care a fost cel mai fericit moment pe care l-a trait, maica a spus: Cel mai fericit moment va fi acela in care voi merge la Domnul!25 martie – Buna Vestire
*** Astazi binevesteste Gavriil celei pline de har: Bucura-te, Maica, Ceea ce esti fecioara si nu stii de nunta. Nu te mira de chipul meu cel strain, nici nu te spaimanta, ca arhanghel sunt. Sarpele a inselat pe Eva oarecand, iar eu acum binevestesc tie bucurie: Vei ramane fecioara, dar vei naste pe Domnul, Preacurata.
(Acatistul Bunei Vestiri)UpdateVezi si: Evanghelia zilei
Diferente
Intre o insecta care traieste doar o zi la umbra unei piramide egiptene si aceasta piramida, care este diferenta cea mai mare?
Stele
In trei luni din noul an s-au dus deja patru. In 2008, peste 20. Din ceilalti ani n-am mai avut puterea decat sa fac o spicuire. Sunt nume mari. Sunt oameni pe care i-am cunoscut si i-am iubit. Culmea, sunt si oameni de care nici n-am auzit. Pe unii, moartea, chiar moartea, i-a scos dintr-un anonimat pe care nu il meritau. Sunt varste diferite. La fel, sunt cauze diferite ale mortii lor.Au fost numiti „stele apuse”. Eu ii consider simplu, stele. Stele care nu vor apune niciodata! Munca si parte din sufletul lor vor dainui. Ii admir, ii respect, ii plang. Intr-un colt ascuns al eului meu ii invidiez.Viata la tara
Uitasem cat de bine este sa te rupi un pic de lume. Sa lasi munca, televizor, calculator, aglomeratia unui oras si sa te retragi pentru doua zile undeva, la tara. Uitasem cum miroase aerul curat. Uitasem sa ma joc. Uitasem sa iubesc animalele. Sa invat din blandetea lor. Sa fiu curioasa ca mieii si jucausa ca iezii. Sa alerg, sa rad, sa ma bucur.Am plecat fara George. Dar, mergand la el acasa, l-am simtit mereu langa mine. Si-am facut multe poze, ca sa-i alin si lui dorul de tot ceea ce eu am avut ocazia sa retraiesc.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
