Tot ieri, am ajuns si in Parcul Copou. Acolo, ne-au intampinat multe banci noi (sau putin mai vechi, nu stiu exact cand au fost montate), care au cadru din fier. Presupun ca vor fi acoperite cu panza sau cu plante agatatoare, pentru a deveni umbrare.
Pana una alta, incomplet fiind peisajul, e asa… o senzatie ciudata. Scheletii aia metalici, goi, nu par deloc prietenosi. Sexi, nici atat. Te duc cu gandul la o statie de autobuz. Dar, nu vreau sa fiu rea. Chiar deloc! La vara, sigur vor arata bine. Si vom gasi mai usor umbra, atunci cand vom dori sa ne odihnim pe o banca.

Nu prea am inteles rostul folosirii a atat de mult metal pentru acest model de banca…

Desi au fata de cosuri de gunoi, sper din suflet sa ma insel si, aceste chestiuni aflate de-o parte si de alta a bancii sa fie… de exemplu, suporturi pentru flori! O banca de doua, maxim trei persoane, incadrata de doua cosuri de gunoi?! Imi si imaginez o pereche de indragostiti, stand cu mizeria si mirosul la nas… soptindu-si cuvinte de amor!
Eii, nu, nu sunt contra cosurilor de gunoi! Dar parca e mai normal sa ma ridic de pe banca, sa ma deplasez doi metri si sa arunc ceva, decat doar sa intind mana si, din greseala, sa intru si eu in cos. Fara grija, nesimtitii nu vor fi impresionati de confort si, daca le va fi sa arunce pe jos, tot asa vor face si daca ar avea agatat de urechi un tomberon!