• Umanitar

    Viata unei olimpice din Iasi depinde de 6.000 de euro!

    O violonista cu mult talent si premii importante. Asa poate fi caracterizata ieseanca Stefania Opria (17 ani). Stefania este eleva la Colegiul de Arta „Octav Bancila”. Din pacate, nu se mai poate bucura, ca orice adolescent, de viata si de reusitele ei.
    In urma cu sase luni, a fost diagnosticata cu o tumora cerebrala si hidrocefalie secundara. De atunci, tanara impreună cu familia ei merg de la un doctor la altul, pentru a gasi solutia salvatoare.
    Medicii romani se dau in laturi. Tumora este localizata in profunzimea creierului mare, iar interventia chirurgicala implica riscuri uriase (deces sau paralizie pe viata).
    Sansa Stefaniei o reprezinta operatia intr-o clinica din Ungaria. Costul este mic – 6.000 de euro – dar mult prea mare pentru buzunarul parintilor.
    Daca va doriti si puteti sa ajutati o tanara violonista, donati pentru viata si viitorul ei!
    Puteti dona in contul Bancii Transilvania
    Titular: Opria Cristina (mama)
    IBAN RO 67BTRL02401201G16613XX
    De asemenea, puteti lua legătura cu mama Stefaniei la numarul de telefon 0744 840 105.
  • Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Romanii au talent – in a-si face publica nebunia

    Romanii au talent – in a rade unul de altul, spuneam dupa prima editie. Imi mentin ideea. Dar nu incetez sa ma minunez. Si sa-mi pun intrebari. Ce-i face pe unii dintre cei care se prezinta la competitie sa ajunga acolo? Talentul? Intr-un fel. Pentru ca, desi multi sunt varza, in mintea lor, ei se cred talentati. In acest caz, stima de sine e ridicata la valori uriase, fara motiv. De aici si reactiile iesite din comun ale unora, de uimire sau/ si revolta, atunci cand raspunsul este nu.

  • Secvenţe,  Te-Ve(de)

    Gura pacatosului…

    In seara asta – Tele M – emisiunea Extemporal la democratie.
    Invitat – Mihaela Popa (PDL).
    Pe ultima suta de metri, doamna incearca sa-si imagineze ca Iasul e condus doar de portocalii. Si plaseaza pe fiecare membru mai important in functii marete.
    „Ca primar, Nichita…” (actualul primar PSD)
    Prezentatoarea nu-si poate stapani rasul. „Adica, nu Nichita! voiam sa spun! Domnul Oprea!”, continua Mihaela Popa.
  • Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Tara arde si baba se piaptana

    – Despartirea dintre Moni & Iri
    – Custodia Irinucai
    – Despartirea dintre Oana & Pepe
    – Razboiul cu Marioara
    – Daniela Crudu se gandeste sa-si mareasca bustul
    – Liviu Varciu schimba prefixul
    – …
    E plina lumea de stiri. Care mai de care mai fara noima. Fara importanta. Si, totusi, atat de importante!
    Ce-am fi noi, daca n-am sti toate astea? Daca n-am fi mondeni?
    Nici de capul politicii nu e mare lucru. Stirile se aseamana. Asa cum femeile usoare si barbatii grei inunda emisiunile de divertisment, politicienii devin grei in burti si usori in minte, iar analistii isi usureaza ideile pe gardurile televiziunilor, fara niciun sens. Fara niciun rezultat. Doar ca sa mai treaca o zi…
    Culmea, totul pentru noi. Pentru ca, nu-i asa?, asta vrea publicul!

     

    Vezi si:
    *** Clar, clar, dar totusi?
    *** Stire de stire
    *** Raspuns de blonda

  • România,  Vorbe de duh

    Cade Guvernul?

    Nu.
    A trecut de sapte motiuni de cenzura. A opta nu difera cu nimic.
    Actuala putere face tot ce-i sta in putinta pentru a se tine cu dintii de ciolan.
    Opozitia se face ca lupta. N-are niciun interes sa castige. Dar, da bine la imagine.
    Cine-si doreste sa preia comanda unei tari in paragina?
    Traim in lumea lui „ne facem ca”. Astazi, oamenii politici se vor face ca muncesc. Noi ne vom face ca suntem emotionati. Ne vom transforma in mici majorete si, in functie de dorinta noastra, vom ramane cu ranjetul pe buze sau cu botul pe labe.
    Viata merge inainte.
  • Ale tinereţii valuri,  Haz de necaz

    Joaca la telefon – Bucă & Epure

    Un anume domn Bucă, apărut aseară la televizor, mi-a stârnit amintiri.

    Când eram mici, singuri acasă și ne plictiseam, frate-meu și cu mine luam cartea de telefon și mai făceam câte o glumiță. Ni se părea nouă că suntem tare amuzanți! Cel mai plăcut era să sunăm la familiile Bucă.
    – Alo!
    – Bună ziua, doamna Bucă?
    – Da, eu sunt!
    – Domnul Bucă e acasă?
    – Este!
    – Ce bucurie!