• Ale tinereţii valuri,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Reportaj din alte vremuri – pentru toate vremurile

    Mama, sotie, femeie de cariera. Femeie de cariera, mama, sotie. Sotie, femeie de cariera, mama. Diferite variante de a ordona atribute care trebuie sa fie mereu pe primul loc.

    Cand trageam eu aceasta concluzie, inca ma numeam Epure.
    Pe atunci – colaboram cu Radio Iasi.
    Pe atunci – era 2005.
    Realitatea acelei perioade e valabila si astazi. Si va fi mereu valabila…

    Ascultati raspunsurile unor copilasi care nu stiau inca sa se stearga bine la fund – dar stiau de ce e mama nervoasa, de ce se duce mama la serviciu, ce sunt aceia bani.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Sfaturi de luat in seama la intalnirea cu un copilas

    * Atunci cand mergeti acasa la un copil mic, inainte de a ajunge in dormitorul acestuia, trebuie sa vizitati baia – sa va spalati bine pe maini cu apa si sapun!

    * Evitati gestul dragalas si aparent inofensiv de a pupa mainile unui copil! Pentru ca un micut isi duce mereu mainile in/ la gura si, odata cu ele, toti microbii de la pupaciosi.

    * Nu o luati ca pe ceva personal, daca bebe plange atunci cand il luati in brate. Nu va cunoaste. Nu sunteti nici mama, nici tata – atata tot.

    * Incercati sa nu va minunati in exces de calitatile copilului

  • Din online,  Haz de necaz

    Cautari cu haz si cu necaz

    Ma intereseaza prin ce fel de cautari pe Google se ajunge la mine pe blog. Ce-i framanta pe oameni si cu ce anume le pot fi eu de folos.
    In unele cazuri, ei primesc raspuns la intrebarile lor. In alte, s-ar putea sa iasa de pe Sapte pietre mai in ceata decat au intrat.
    In ambele situatii, majoritatea cautarilor sunt ok. Restul – care completeaza intregul – imi starnesc zambet, uimire, … (si altele).

  • Hopa tropa prin oraş,  Verde...

    Cum sa te stergi pe picioare de niste bani

    Aproape ca as putea spune ca ideea e geniala – daca n-ar fi atat de costisitoare si de inutila!

    In aceste zile, unii dintre noi gasim la usa un pres… din hartie subtire si lucioasa, de 45/68 centimetri, cu mult verde si cu un mesaj promitator: Viitorul tau pres!


    Inca nu-i inteleg pe aceia care, in dorinta de a promova un mediu mai curat si mai sanatos – fac mizerie!

    E adevarat, nu e un mic fluturas. pe care nesimtitii sa-l arunce pe scari inca din momentul in care l-au scos din cutia postala. Pentru acest mare fluture te apleci – si-l iei in casa. Apoi, il faci ghem si-l arunci la gunoi.

    Poate ca unii vor folosi partea alba de pe spate ca sa-si faca notite. Poate ca unii isi vor exersa talentul la decupat. Poate ca unii vor folosi hartia la impachetat. Dar, macar 90% o vor arunca, imediat ce au citit mesajul.

    In biletel (biletoi) suntem anuntati ca, daca predam echipamentele electrice si electronice vechi sau defecte pe care le pastram in casa, primim pe loc un pres de usa nou-nout!

    Hai sa fim seriosi! Cine se extaziaza la un asemenea schimb?

    Daca vrei sa scapi de televizorul cel vechi sau de frigider, te bucura faptul ca, doar poti suna la un numar de telefon si unii vin sa-ti preia deseurile! Pentru ca – se stie! – desi nu se prea pune in practica, nu avem voie sa depozitam la intamplare echipamente uzate, care ne pun in pericol sanatatea. Dar, crede cineva ca X-ulescu se va decide sa spuna pa vechiului aspirator, doar-doar va primi si el un pres?!

    Ca se face un mic dar oamenilor – asta nu e rau! Dar, sa faci aproape un afis – in care hartia si marimea ei costa multisor, imprimarea color – la fel si sa pui cate unul la fiecare usa, la multe usi… nu vad rostul! Pentru ca nu vad viata hartiei pe mai departe.

    Daca, in locul acestei reclame mai mari decat presul meu de la intrare se dadea un pix, de exemplu, il consideram mai folositor, chiar daca era ultimul jaf.

  • Pietre...,  Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Despre balacareala si rufe jegoase aruncate in public

    Poate ca e un titlu vulgar – dar nu exprima nici o miime din mizeria la care suntem obligati sa asistam zilnic, oriunde intoarcem capul.
    Chiar si posturile de stiri se intrec in mondenitati. In presupuneri. In invitati. Ca au, ca n-au treaba cu subiectul, toti comenteaza, toti se pricep, toti stiu exact unul sau altul dintre motive.
    Protagonistii sunt, uneori, pusi in umbra. Dar nici ei nu se lasa mai prejos.