Replici din celebri in viata
Un baiat de vreo 11-12 ani, pe role, isi supara o colega. Fata nu sta mult pe ganduri, se apleaca, apuca o piatra, fixeaza tinta, arunca, nimereste pe enervant in mana. Vizibil afectat, flacaul incearca sa-si pastreze calmul si sa glumeasca.El: M-ai lovit si eu am muncit la antebratul asta!Ea: Ei, iaca, te-am julit!I-am privit, i-am ascultat… Mai are rost sa ma intreb de ce n-au creat, oare, un dialog dupa Harap-Alb sau Amintiri din copilarie?…Sfantul Ioan Rusul – marturii contemporane ale Iubirii lui Dumnezeu
Petru ca multe persoane m-au contactat si mi-au spus ca nu auzisera, pana acum, despre Sfantul Ioan Rusul – dar ca au fost impresionati de viata sfantului si de cele ce mi s-au intamplat mie, am decis sa mai scriu ceva.
Cu greu m-am hotarat sa aleg doar trei povestioare adevarate si minunate, din multitudinea de minuni pe care le-a facut, dupa trecerea la Domnul, Sfantul Ioan. Ele sunt o dovada ca, tot ce-i cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu. Ca, oricat de mult am gresi, daca ne caim, putem primi mantuirea. Ca, sfintii nu urasc pe nimeni ci, din contra, ne indragesc mai mult decat, poate (cu siguranta), meritam.
27 mai – Sfantul Ioan Rusul
Povesteam, acum ceva timp, despre o minune care mi s-a intamplat mie. O rasplata nemeritata, pentru o rugaciune fugara. Atunci – abia atunci, l-am cunoscut pe Sfantul Ioan Rusul. Astazi, ma intorc la el, pentru ca 27 mai este ziua pomenirii lui.
Nu respir doar rautate, ci si dreptate: treburi de mantuiala in Iasi
Zice lumea ca-s nebuna… Ca-s perfectionista, visatoare, critica. Ba, chiar, sub protectia si sub curajul anonimatului, unii ma fac penibila.
Sapte pietre e un blog cu de toate. De toate bune si de toate rele. Daca scot in evidenta niste greseli si niste mizerii – sunt impertinenta, din punctul de vedere al celor patati. Aceiasi patati aplauda, mai apoi, atunci cand nu ei, ci inamicii lor, fac subiectul discutiei. Eu nu am inamici. Nici prieteni. Nu judec. Dar, observ. Sa fie un defect faptul ca nu-mi pastrez observatiile pentru mine, ci le impart cu voi?…
Nu scriu doar de dragul de-a scrie si nu uit niciodata ce-am scris. De aceea, ma intorc, uneori la subiectele care au creat valva – sau furturi intr-un pahar cu apa, mai bine spus – ca sa vad care mai e realitatea. Dupa atata introducere – astazi m-am decis sa va prezint doua realitati. Pornind de la doua postari despre si din Iasi: Lanturi pentru Alexandru cel Bun si Noua colectie de banci – marca Parcul Copou.
Relaxare pana mori – jocuri din copilaria de azi
Doua fete, de 8 si 9 ani, se dau in scranciob – cu randul. In timp ce una se leagana (Fata 1), cealalta (Fata 2) ii face vant si rosteste, ca pentru o terapie de relaxare:
Hai sa ne prostim cu sfarsitul lumii
Incerc sa ocolesc unele teme. Dar cum ma lovesc de ele la tot pasul… la un moment dat, simt ca trebuie sa le atac. Si, atunci, trec la scris.
Zilele astea, a fost o intreaga nebunie, in care se anunta un nou sfarsit al lumii. Si, cum, prezicerea a dat rateuri (iar si iar!) – se mai incearca niste date pentru anul asta si pentru viitorul apropiat.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
