Iaşul din preajma lui 14 octombrie
Cică – Dulcele Târg al Ieşilor vă aşteaptă la Sărbătoarea Dulceţii! La aşa o invitaţie, cine să refuze? Nu e un târg mare. În parcarea Mănăstirii Golia s-au adunat vreo zece producători. Însă e suficient, zic eu, să-ţi lase gura apă. Dulceaţă, gem, miere, siropuri, compot, dar şi zacuscă, palincă şi murături – de toate pentru toţi!
Dulceaţa e pe alese. Poate fi făcută din fructe – aşa cum ştim noi că-i normal – dar poate fi şi… mai altfel! Am văzut dulceaţă de dovleac cu cătină, de sfeclă roşie, de ceapă roşie, de vinete cu nucă, de morcov, de gogoşari, de praz cu chimen, de castraveţi cu ananas şi susan! Am văzut şi dulceaţă de lapte, cu arome de migdale sau de sare de mare!
II. Cimitirul Vesel – Săpânţa
Cum să spun eu… cimitirul ăsta nu-i deloc atât de vesel, precum îi zice numele. Veselia stă doar în faptul că oamenii sfidează moartea, prezentând-o în culori, desene, versuri. În realitate, în multe dintre situaţii, mesajul e trist. Nici n-ar avea cum să fie altfel, când se povesteşte felul în care unii au plecat sau suferinţele de dinainte… Nici n-ar avea cum să fie altfel, mai ales în cazul mormintelor în care sunt îngropaţi copilaşi…
În principiu, mi-a plăcut vizita la cimititul din Săpânţa. Mai ales c-am ieşit vie de acolo :). Totuşi… am găsit şi ceva minusuri, care m-au întristat.
I. Din Iaşi, spre Săpânţa – cu oprire la Vatra Dornei
Iaca… începe şi serialul din călătorie! Nu am un plan exact a ceea ce va cuprinde fiecare episod – din cele şapte – dar, presupun că voi afla şi eu, pe parcurs :).
Aşadar! Miercuri dimineaţă, am plecat din Iaşi pe la ora 5. Direcţia – Maramureş. Şi a fost aşa: Iaşi, Paşcani, Fălticeni, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Iacobeni… Aici, ne-am abătut puţin din drum, pentru a revedea Vatra Dornei.
Am fost în parcul din staţiune şi ne-am bucurat de o imagine a toamnei, în toată splendoarea ei!
04. Ghid în ţara mea de vis
În Spania, am cunoscut o tânără serioasă, arogantă, închistată în ideile ei despre români şi România. Deşi noi două ne-am înţeles, m-a asigurat că asta nu-i va influenţa modul de a gândi. Şi mi-a mai spus că exclude posibilitatea de a păşi vreodată pe tărâm românesc. Am lăsat-o într-ale ei… rugându-mă să-i lumineze Dumnezeu minţile.
De aceea, nu m-am mirat, dar m-am bucurat enorm atunci când Iolanda m-a sunat şi m-a invitat s-o însoţesc în, ceea ce a numit ea, groaza românească. Fusese într-un turneu în Rusia, şi acum se abătuse din drum, pentru ca partenera ei de tenis să-şi cunoască viitorii socri, din Republica Moldova – Nisporeni. Aşadar, catalanca mea era la o aruncătură de băţ de România!
03. Evadare în braţele plăcerii
Când eram mică, visam să zbor cu paraşuta. Să sar de la etajul şase şi să nimeresc exact lângă prietenii mei, care să mă privească admirativ şi cu o uşoară urmă de invidie.
Şi astăzi, în fanteziile mele, mă arunc mereu de la înălțimi de neimaginat. Fără vreun gând sinucigaş – din contra. E un salt cu toată fiinţa mea. Un salt care mă umple de energie şi mă eliberează de tot stresul şi de toate gândurile făcute vraiște. Îmi place viteza! Şi, cum pe orizontală visul meu ar fi în pericol, mereu existând riscul să dau într-o groapă sau să mă izbesc de cineva, am ales planul vertical. Nesfârșitul!
Vreme trece, vreme vine…
Trei zile, 940 de kilometri cu maşina, câţiva zeci de kilometri pe jos , aproape 500 de poze, vreo 700 de lei cheltuiţi, mulţi oameni faini întâlniţi şi amintiri de neuitat!
Au fost și s-au dus… Zile pline, de vară târzie sau de toamnă blândă… Miercuri, joi, vineri! Am ajuns acasă… şi de ieri a început toamna cea adevărată (ori iarna?…). Friguroasă, cu vânt, ploaie şi chiar zăpadă, în unele locuri.
Am fost norocoşi. Din toate punctele de vedere. Am umblat mult şi am reuşit să cunoştem o parte din Maramureş. Înainte de asta, am revăzut veveriţele din Vatra Dornei :).
02. Vise cu un bagaj REAL
În câteva ore, plecăm în călătorie. Noi doi, porumbei, aşa cum n-am mai fost demult. Acum vreo două zile, am hotărât destinaţia. Am închis ochii, am pus degetul pe hartă şi răspunsul a fost – Maramureş! Un super-răspuns! Vom avea multe locuri de vizitat, multe poze de făcut, multe amintiri de păstrat. Va exista, normal, şi serialul cu şapte episoade – din drumeţie :).
Asta e partea frumoasă a lucrurilor. Greu este mereu, până reuşim să ne adunăm toate cele, să stabilim detalii, ufff… să facem bagaje!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
