Despre capre şi bube pe suflet
Niciodată nu am înţeles grija excesivă a oamenilor pentru capra altuia. Cu atât mai puţin, am înţeles caprele astea – devenite adevărate vedete! Nu înţeleg rolul de news alert care anunţă, cu surle şi trâmbiţe, nunta unuia, divorţul altuia, botezul unora la care am văzut nunta, dar încă nu – divorţul.
În acelaşi context, nu înţeleg, într-o lume plină de accidente – de ce un singur accident contează. De ce doar acela e răsucit pe toate părţile şi mestecat până la epuizare.
08. Fericire pe roţi
Am făcut şcoala de şoferi pe o Dacie de prin anii ‘70. Poate că am vrut să mă pot lăuda, la nepoţi, c-am condus şi eu o maşină de epocă… Mai sigur e c-am vrut să-mi înfrâng frustrările de femeie la volan – convinsă fiind că, odată îmblânzită bestia, voi putea conduce orice bijuterie pe patru roţi.
Astăzi, zâmbesc amintindu-mi vremurile de atunci. Crisparea şi stânjeneala caracteristice oricărui început au dispărut. Condusul mă relaxează. Nu fac parte din rândul răzvrătiţilor, care claxonează în neştire şi se simt pe stradă ca pe moşia lor. Sunt din categoria aceea, atentă la orice se întâmplă în jur, fericită că opreşte la semafor, ca să poată privi oamenii.
IV. Prin Sighetul Marmaţiei
Din Săpânţa, am plecat spre Sighetul Marmaţiei. 18 kilometri. Noi, cu maşina. Alţii, destul de mulţi – de-ai locului, cu bicicleta. M-a mirat să văd nu doar obişnuitele bunicuţe comice, pedalând, ci şi mulţi copii, femei şi bărbaţi în floarea vârstei care făceu, probabil, naveta. După experienţa asta, pot spune că Sighetul Marmaţiei este unul dintre puţinele oraşe în care bicicleta chiar are un loc de cinste în existenţa oamenilor!
Ajunşi în Sighet, ne-am pus pe vizitat: Muzeul de Ştiinţele Naturii, Istorie şi Arheologie, Muzeul Etnografic al Maramureşului, Muzeul Satului Maramureşean şi Muzeul Memorial. Ultimul obiectiv va avea parte de o postare separată – măcar atât pot face şi eu, să scriu mai în detaliu despre Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei…
07. Cadouri Borealy – din viitor
Anul 2031. Oamenii au conştientizat faptul că puţinul timp liber trebuie petrecut alături de cei dragi. În magazine se fac opriri scurte şi cumpărăturile sunt cu ţintă precisă. Nici nu se putea altfel, când pentru produsele şi momentele speciale s-a (re)inventat Borealy.
Site-ul de cadouri originale şi de lux a crescut treptat şi simţitor, în ultimii 20 de ani. Aşa se face că, în ziua de astăzi poţi cumpăra daruri pentru absolut orice tip de eveniment, pentru orice persoană şi orice personalitate. Culmea, fără să greşeşti! Bijuterii, articole de vestimentaţie, accesorii de birou, figurine, suporturi, mobilă, produse IT, jucării, parfumuri, cărţi, decoraţiuni, prăjituri, flori – sunt doar o mică parte dintre surprizele de calitate şi de bun gust pe care le poţi transforma în cadouri.
III. Mănăstirea Peri – Săpânţa
Serialul din călătorie a luat o pauză de relaxare, dar revine acum, cu forţe proaspete. Rămăsesem, în episodul doi, la Săpânţa. A doua zi, dimineaţă, am urcat în Parcul Dendrologic „Livada”. Am ajuns într-un colţ de rai. La o mănăstire nouă, construită pe locul unui vechi lăcaş de cult.
Câştigi spaţiu, iei valoare!
Încă de dinainte de a se naşte Maria, am început să reorganizăm spaţiul din casă şi, mai ales din camera noastră. A trebuit să facem loc, pe rând, la pătuţ, lădiţe cu jucării, cărucior, tricicletă, păpuşi aruncate peste tot şi chiar maşinuţe, Nu ştiu dacă am reuşit, cu adevărat, să eliberăm ceva din unghere sau dacă doar ne-am obişnuit să le vedem pe toate vraişte :). În fine…
Cel mai mult am suferit atunci când am renunţat la biroul meu uriaş, cu dulăpior şi sertare, cu loc de bibliotecă la spate şi cu spaţiu suficient, cât să-mi încapă desktop-ul, plus toate neamurile lui. Am renunţat la birou şi m-am ales cu o măsuţă din aia, specială de calculator, plăpândă şi înghesuită de hârtii, pixuri, biberoane, stlicluţe de fier, calciu şi D3. Sincer, îmi vine să mă descotorosesc şi de ea… Nu e un loc de recreere, ci o simplă şi încărcată etajeră. Mai mult decât atât, acum îmi vine să arunc ŞI calculatorul! E prea mare, prea bătrân, prea prăfuit.
Iaşul – încâlcit în sărbători
Din nou, ca în fiecare an, la Iaşi au fost confundate şi amestecare sărbătorile. Ziua Sfintei Parascheva (trecută în calendar şi imposibil de modificat) şi Zilele Iaşului – cu târguri, hăhăială, concerte, mâncare şi fel de fel. Rezultatul îmbinării celor două evenimente – un bâlci.
Nu am fost niciodată împotriva sărbătorilor oraşului. Ca să nu-mi ridic lumea în cap – zic că e ok, aşa cum sunt. Nu mă mai lungesc inutil, explicând teoria chibritului. Singurul lucru despre care nu cred că e ok deloc, dar DELOC!, este coincidenţa asta de date. Îmbinarea de prost gust – dintre sacru şi profan.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
