De pe teren şi până la redacţie, m-am abătut prin Kaufland. Să-mi iau provizii de ronţăieli şi apă. La un moment dat, mi-a sărit în ochi o jucărioară simpatică şi relativ ieftină. Pentru că sunt destul de precaută şi pentru că nu-mi place să mă fac de râs la casă, am deschis geanta, am scos portofelul, am văzut exact câţi bani am, am închis portofelul, l-am pus în geantă şi am închis fermoarul. Totul, la maximă vedere, căci geanta trona în partea de sus a căruciorului, în despărţitura aceea în care se pun, de multe ori, copiii.
Nu ştiu dacă fix atunci dar, oricum, în timp ce mă tot foiam pe la rafturi,  am observat un băieţaş care era când ici, când colo… Nu i-am dat atenţie. Dar, el mi-a dat! Şi, nu… n-am de ce să mă simt onorată.