Mâna care oferă
O mână stă întinsă, aproape în fiecare zi, în Piaţa Unirii. Nu ca să ceară, ci ca să ofere. Ceva mâncare, ceva gingăşie, ceva… special.
Legătura e puternică. Iar porumbeii aşteaptă, în fiecare zi, mâna. Oare cui îi aparţine?
Vițel la proțap
Nu. Nu sunt bugetar. 🙂 Nu. N-am fost liberă. 🙂 Ştiu, ar trebui să plâng şi eu tot o dau cu zâmbete. În realitate, despre treaba asta cu 1 Mai am mai vorbit. E Ziua Muncii, nu a nemuncii. Şi, dacă tot mi-s strugurii acri, să ţin cu munca, zic! 🙂 (Și c-un vițel la proțap!)
Totuşi, pentru a îmi lua liber de undeva, am pus pauză la blog. Nu neapărat pentru a face un grătar, ci pentru că, pe bune, n-am mai avut timp de el. Nici tu de mine, presupun – dar asta e o altă poveste! 🙂 Ca recompensă pentru absenţă… aduc astăzi o poză – de pe unde m-au purtat paşii. Pentru că mai rar vezi aşa ceva de 1 Mai. De fapt, recunosc că eu nu mai văzusem niciodată un vițel la proțap.
Păuni de Praga
Trăiesc într-un părculeţ dintre blocuri. Pe iarbă, pe asfalt, în copaci, la ferestre. Le place să fie admiraţi şi fotografiaţi. Se simt bine în penele lor!
Pentru cin’ se simte
Cum ajunge porcul… carne
Pentru că în neamul lui Pintilie nu se taie porcul la Ignat – mai corect spus, de ziua Sfântului Ignatie Teoforul… grohăitorul a fost sacrificat încă de joi. N-avea cum să scape, bietul, pentru că, aşa cum spuneam şi cu altă ocazie, doar oamenii-porci pot să-şi mai facă, în această perioadă, planuri pentru revelion.
Nu ştiu dacă, asemenea lui Prikoke, şi Ghiţă a lui Pintilie a fost sfătuit să fugă. Cert este că n-a făcut-o… Prin urmare, au rezultat următoarele poze:
Ignatie vs. Ignat
Curcani supravieţuitori
Curcanii din neamul nostru au trecut cu bine peste ziua de astăzi. Sunt fericiţi că în România nu sărbătorim Ziua Recunoştinţei şi… chiar sunt recunoscători pentru asta!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
