• umbre pe plaja
    Maria-Paula,  Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Șoc și groază! O mamă rea și-a împrietenit copilul cu soarele!

    Am avut surpriza, de-a lungul vremii, să aud că unii mă etichetează ca fiind o mamă rea. Părerea lor, problema lor. Pe mine nu mă interesează gura lumii – mai ales atunci când avem idei diferite despre ceea ce înseamnă și modul în care se manifestă… răutatea. Căci eu nu consider că o mamă bună ar trebui să-și lase copilul să facă orice. La fel cum nu consider că un copil fericit e un copil care nu învață niște reguli elementare de viață și de bun simț, care poate face orice, oricum, oricând, fără ca nimeni să îndrăznească să-l contrazică, să-l corecteze, să-l învețe, să-l dojenească.

    În răutatea mea, mulți s-au minunat că, în marea parte a timpului, copilul mă ascultă. Că nu face prostia aia sau aia, că mă întreabă dacă are voie, că mă surprinde cu gesturi frumoase și cu idei creative, că e, pe cât de liber în gândire, pe cât de zăpăcit și de rebel și de pus pe șotii, pe atât de respectuos în ceea ce privește anumite… reguli. Cum reușești?, m-au întrebat. De ce ar trebui să nu reușesc?, m-am întrebat, la rândul meu.

    E vară, e soare, e mare… și parcă e sezonul în care înțeleg din ce în ce mai mult dificultățile pe care le întâmpină anumiți părinți… buni. Și-atunci mă gândesc că-s pe drumul care trebuie. Departe de perfecțiune,

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Cristina Andone: șase legi de care să ținem cont atunci când scriem o poveste

    De la Cristina Andone, autoarea Poveștilor din Pădurea Muzicală și a altor scrieri fantastice, am aflat cum se fac poveștile. Cu pasiune, curiozitate, imaginație și creativitate + cu drag de copii și de copilărie, logic! 🙂 Pe lângă aceste ingrediente, mai există și niște legi de scriere. Legi valabile pentru poveștile dintr-o carte dar, în mare, și pentru o compunere la școală, pentru o postare pe blog sau pentru o scriere mai complexă. Legi care mi s-au părut foarte interesante și bune de spus mai departe.

    • Legea
  • Din online,  Şcoala părinţilor

    Concurs de 1 Iunie: câștigă o… Călătorie în Țara Prăjiturilor! :)

    Mariei îi plac mult cărțile. Îi place să-i citesc, să-i recitesc, îi place să-și citească, să recitească! Timpul nostru de lectură este întotdeauna un timp de bucurie. Printre bucuriile sale și-ale mele se numără și „Călătorie în Țara Prăjiturilor”, de Gabriel Poenaru – carte apărută la Editura Doxologia. Urmează să o prezint cândva, în #studiouldinmatiz. Însă, până atunci, urmează să mai aducem lectură dulce și bucurie și într-o altă casă!

    Căci prietenii de la Editura Doxologia mi-au oferit un exemplar special pentru Ziua Copilului, pentru un cititor de Șapte pietre!

    Calatorie in Tara Prajiturilor - Gabriel Poenaru - Editura Doxologia - coperta

    Mara – fetița care vede din balconul casei sale până spre Țara Prăjiturilor – are talentul de a deveni, pe loc, prietena oricărui copil care începe să răsfoiască minunata carte! În 115 pagini sunt descrise cu umor și cu tâlc o mulțime de aventuri și de personaje care fac de poveste drumul spre Țara despre care adulții spun, din păcate, că nu există…

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Inspirație pentru educație – ce-am reținut de la SuperTeach

    Am fost, de curând, la SuperTeach, într-o combinație de serviciu și interes personal, de timp liber și de dorință de cunoaștere și dezvoltare. Am petrecut o zi cu oameni foarte faini pe scenă care au vorbit, cu precădere, cadrelor didactice. Dar nu m-am simțit exclusă. Din contra! Am avut atât de multe de învățat, încât mi-am mai luat o porție de energie pentru toate gândurile și toate proiectele care mă bântuie!

    În plus, ca fată de prof, ca fostă elevă, ca mamă de copil deja ancorat în școală… chiar m-am simțit de-a casei! Să nu mai pomenesc de anii în care am lucrat ca jurnalist pe domeniul învățământ, ani de suflet, care m-au provocat, m-au bucurat, m-au întristat și m-au trezit la realitate. O realitate pe care e necesar să o conștientizăm – pentru a o putea schimba în bine!

    SuperTeach - Inspiratie pentru educatie - Anda Elena Pintilie

    Am „transmis” în timp real de la eveniment, pe FB, crâmpeie din discuțiile ce s-au purtat. Am simțit însă nevoia de a le aduna și completa cu tot ce-am mai notat în carnet. Și de-a împărtăși! Căci avem nevoie de #inspiratiepentrueducatie!

  • Şcoala părinţilor

    De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea

    Prima dată când am răsfoit De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea, recunosc că mi s-a părut… un pic ciudată! Apoi am considerat-o… interesantă! Foarte fain gândită și curajos executată! Foarte… adevărată! Dureros de adevărată si de fixată în actualitate!

    De ce era trist Domnul Carte in ziua aceea - Gabriel Poenaru - Editura Doxologia

    De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea este semnată, ca text și ilustrație, de Gabriel Poenaru – și este publicată la Editura Doxologia. E o carte mai… neobișnuită! Căci e LIVE și-i dată la televizor! Cu regulamentara intrare în emisie în 3, 2, 1…, cu burtiere – așa cum suntem obișnuiți să fim invadați în josul ecranului, mereu, cu BREAKING NEWS,

  • Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

    Mozol. „Cum se mai bagă Anda-n seamă” ori „Cum să-ți faci dușmani, volumul 14”

    Azi dimineață, în curtea școlii, un tată îi povestea super entuziasmat puștoaicei sale niște amintiri din copilărie: „Uite, aici stăteam înainte de a începe orele, după-amiaza. Și, când ieșeau fetele de dimineață, noi le așteptam și le făceam mozol. Mozol e atunci când le bagi cu capu-n zăpadă, când dai cu mâinile, cu picioarele toată zăpada pe ele! Și noi eram mulți! Ce ne mai distram!”. „Iar ele ce spuneau?”, întreabă copila destul de surprinsă. „Păi, puteau să mai spună ceva?!”.

    Am ajuns în dreptul lor, apoi i-am depășit. O țineam pe Maria de mână, el o ținea pe prunca lui. Și nu m-am putut abține. M-am întors, am zâmbit și-am vorbit: „Sunt amuzante amintirile din copilăria noastră, dar parcă nu am mai fi la fel de amuzați dacă ar păți fetele noastre la fel, nu?”.

  • Doxologia,  România,  Şcoala părinţilor

    Poezii pentru copii, Grigore Vieru și-o lectură în mașină

    Versurile lui Grigore Vieru nu m-au lăsat niciodată nepăsătoare. Și nu mă refer doar la cele care mi s-au lipit complet de inimă, ci și la altele. Altele mai greoaie și aparent de neînțeles. Fiecare poezie are ceva al ei și mi-l ține pe poetul de peste Prut într-un anume top al preferințelor. Influențează mult faptul că am crescut cu el. Că l-am simțit român adevărat, patriot adevărat, suferind adevărat după România, „o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe”.

    În zi de 18 ianuarie, în 2009, a plecat la Domnul. Dar bogăția lui ne-a lăsat-o nouă, aici, moștenire. Și copiilor noștri. Și-ar fi păcat să-i privăm pe cei mici de numele său, de condeiul său, de varietatea de versuri și de stări pe care ne-o oferă.

    La Editura Doxologia sunt publicate două cărți pentru copii, cu poezii ale lui Grigore Vieru și cu ilustrații absolut minunate, semnate Anca Apostol. Cum, deci, credeți că mă puteam eu abține să nu aduc și puțină poezie în #studiouldinmatiz?

    Poezii de Grigore Vieru la Editura Doxologia - Cantecul Soarelui - Trei mici licurici