ZOOM art fusion Festival
Acum ceva timp, am fost invitată la o întâlnire, pentru a-mi fi prezentat un proiect. Un proiect care mi-a plăcut şi la care, mărturisesc, mi-aş fi dorit să pun umărul, împreună cu ai mei colegi bloggeri. Din varii motive, ideea aceasta nu a trecut la un… next level. În schimb, ideea organizatorilor a crescut şi s-a dezvoltat frumos. Rezultatele se vor vedea acum, la acest sfârşit de săptămână.
Dacă eşti din Iaşi, tocmai ai primit o invitaţie specială la ZOOM art fusioin Festival!
Despre creşterea copiilor
Citesc şi recitesc fragmentul acesta de zeci de ori. Şi-mi place! Şi cred în tot ceea ce-i spus aici. Şi… totuşi, mă întreb… oare voi fi capabilă să pun în practică…? Nu doar azi… nu doar mâine… ci întotdeauna!? Îmi doresc. Şi-am să mă străduiesc. Şi-am să mă rog să pot.
„Pune deci numaidecât copilului lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori printr-o căutătură aspră şi severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori făgăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună.
Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie.
Neglijarea copilului – păcatul suprem
Când te referi la violenţă te gândeşti, în primul rând, la bătăi şi, cel puţin, la înjurături. Vorbind despre violenţă la adresa copilului, te aştepţi să vezi un puşti cu vânătăi şi cu ceva rupt… Şi, totuşi, se pare că neglijarea este cea mai frecventă formă de violenţă la adresa copilui. Nu lasă urme de curea… însă distruge suflet, copilărie, viaţă…
Din 11.232 de cazuri de abuz – raportate în 2010 – în 7.642 a fost vorba de neglijare! Copii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani au făcut parte dintr-o familie – dar n-au ştiut ce înseamnă mamă sau tată! Asta pentru că oamenii din viaţa lor – femei şi bărbaţi – nu prea au habar că-s părinţi, nici nu ştiu cu ce se mănâncă treaba asta…
În pielea lor: „Le permitem oamenilor să exteriorizeze ura pe care o simt pentru ei înşişi!”
Tot jucându-mă cu telecomanda, am nimerit… în pielea lor…(?!) La un film, de fapt – nimic impresionant. Şi, totuşi, eu am fost impresionată de câteva cuvinte pe care, de atunci, nu mai reuşesc să mi le scot din minte.
Doi doctori, chirurgi esteticieni, erau sătui de atâta falsitate în jurul lor. De frumuseţe artificială şi de minciună – pe care chiar ei le creau. Unul zicea că n-ar accepta în veci să-i pună nevestei lui silicoane, nici să-i mărească penisul feciorului. Şi atunci a răbufnit: Le permitem oamenilor să exteriorizeze ura pe care o simt pentru ei înşişi!
Despre OM şi oameni
* Omul nu este nimic altceva decât înşiruirea faptelor sale. (Hegel)
* Tratăm pe oameni ca pe scrisorile primite; le citim cu grabă, dar nu le mai recitim. (Voltaire)
* Cei mai mulţi oameni îşi sunt atât de străini, încât ar trebui să vorbească la persoana a treia despre ei înşişi, cam aşa cum vorbesc copiii. (Lucian Blaga)
Teografia
De curând, am un nou prieten. Un site de ştiri şi de materiale creştine, care se dezvoltă frumos şi uniform, prezentând, din diferite unghiuri şi aspecte – tot ceea ce ţine de ortodoxie. Teografia a devenit locul în care poposesc pentru a mă limpezi – pentru a-mi hrăni mintea şi sufletul.
Fragment de suflet
Mitropolitul nostru, Teofan, a vorbit la sărbătoarea Naşterii Domnului despre copii – bucurie şi frumuseţe în familie. A încălzit sufletul şi-a cutremurat, a dojenit şi a încurajat. Scrisoarea pastorală poate fi citită, în întregime, aici. Eu am ales să îţi prezint doar partea de final a cuvântării. Un fragment de conştientizare, de speranţă şi de rugăciune.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase