Mame de gasca sau gasti de mame?
A-le-lu-iaaa!
In sfarsit, astazi s-a simtit primavara. Pe cer, in aer si in parc! Un parc care s-a umplut de – vorba stiu eu cui – mamicute si bebelusi + copii un pic mai mari.
Am iesit si noi, logic! Doar nu era sa ne bucuram de primavara de la fereastra!
Ne-am plimbat in sus si-n jos, ne-am mai intalnit cu unii, cu altele, am mai vorbit si apoi ne-am continuat plimbarea.Nu am putut sa nu remarc faptul ca se formeaza, din nou, grupurile de mame care ies mai mult pentru relaxarea lor, decat pentru copii. Atitudinea asta a unora m-a disperat toata vara si toata toamna – iar acum, o privesc in reluare.
– Mamiiiii, uite ce-am patit!
– Lasa-ma, du-te sa te joci!
– Mamiii, am obosit!
– Mai copile, ma lasi? Nu ma intrerupe din discutie. Asa, draga, si in telenovela de-aseara… Vai, dar ai auzit ca se despart si aia doi? Ce dezmat!Nu sunt salbatica. Ma mai opresc si eu pe-o banca, stau de vorba, imi dau intalniri, imi fac noi cunostinte, rad, ma simt bine. Totusi, nu uit ca am un copil. N-o sa stau cu el in curent, in vant, doar ca sa fumeze una o tigara, n-o sa-l tin in fum de teama sa nu-mi supar amicele, n-o sa trec peste programul de somn sau masa, doar pentru ca n-am terminat de comentat ultimele barfe.
Si macar de s-ar plimba toate mamele, ca sa faca si ele un pic de sport – chiar si in gasca.
Vaiii, nu comunica deloc, nu stiu ce sa ma mai fac!, se plangea o cunostinta. Dar ea, cam cat comunica? Isi lasa baiatul in carut si se tolanea pe banca, langa prietene, uitand ca are copil.E cam grasuta, nu stiu cu cine seamana, am auzit-o pe alta. Facea aceasta descoperire dupa ce, in urma cu putin timp, ca sa scape de gura fetitei, o trimisese la toneta sa-si cumpere rontaieli.
Exemplele pot continua. Asa cum gastile de mame vor continua sa existe. Vreau, totusi, sa felicit mamele de gasca! Pe acelea care, impreuna cu picii lor, cu prietenele lor si copiii acestora, stiu sa se joace impreuna. Toti – mari si mici. Pe acelea care nu se rusineaza sa vorbeasca mult si sa explice, sa cante sau sa mearga in pasi de dans pe strada. Pe acelea care iubesc si pe ceilalti copii, nu doar pe ai lor. Pe acelea care stiu sa se bucure de o intalnire in gasca, fara sa-si neglijeze copiii!
Noua colectie de banci – marca Parcul Copou
Tot ieri, am ajuns si in Parcul Copou. Acolo, ne-au intampinat multe banci noi (sau putin mai vechi, nu stiu exact cand au fost montate), care au cadru din fier. Presupun ca vor fi acoperite cu panza sau cu plante agatatoare, pentru a deveni umbrare.
Pana una alta, incomplet fiind peisajul, e asa… o senzatie ciudata. Scheletii aia metalici, goi, nu par deloc prietenosi. Sexi, nici atat. Te duc cu gandul la o statie de autobuz. Dar, nu vreau sa fiu rea. Chiar deloc! La vara, sigur vor arata bine. Si vom gasi mai usor umbra, atunci cand vom dori sa ne odihnim pe o banca.
Nu prea am inteles rostul folosirii a atat de mult metal pentru acest model de banca…
Desi au fata de cosuri de gunoi, sper din suflet sa ma insel si, aceste chestiuni aflate de-o parte si de alta a bancii sa fie… de exemplu, suporturi pentru flori! O banca de doua, maxim trei persoane, incadrata de doua cosuri de gunoi?! Imi si imaginez o pereche de indragostiti, stand cu mizeria si mirosul la nas… soptindu-si cuvinte de amor!
Eii, nu, nu sunt contra cosurilor de gunoi! Dar parca e mai normal sa ma ridic de pe banca, sa ma deplasez doi metri si sa arunc ceva, decat doar sa intind mana si, din greseala, sa intru si eu in cos. Fara grija, nesimtitii nu vor fi impresionati de confort si, daca le va fi sa arunce pe jos, tot asa vor face si daca ar avea agatat de urechi un tomberon!
Vanzare bilingva in centrul Iasului
Am trecut prin Piata Unirii unde, in aceste zile, s-a desfasurat Campionatul National de Gatit in Aer Liber.
Pe margine, erau comercianti care imbiau la scos portofelul, platit si halit. Nu stiu cat s-a inghesuit lumea la altele, dar la colaci secuiesti [kürtös kalács] era, ca de obicei, coada.
Ce-i al lor, e a lor! Sunt buni colacii astia si-mi plac, cumpar si savurez.
Dar, in seara asta, m-am infuriat! Nu le-am inteles gestul. Acela de a veni sa vanda in inima Moldovei si de a pune o hartie bilingva, pentru a enumera: nuca, rahat, scortisoara…
O fi o aroganta in stilul promovat de Radio Zu sau, pur si simplu, nesimtire suta-n mie?
Festivalul Martisorului
Pana pe 1 martie, pe Strada Lapusneanu are loc Festivalul Martisorului.
Daca, la tarabele de cartier, aproape ca orbim de la atata plastic, puf, metal, luciu (intr-un cuvant – kitsch), pe Lapusneanu putem sa ne clatim ochii. Aici, sunt martisoare lucrate de mesteri populari, cu migala si cu gust. Sunt confectionate din ate, piele, os, lemn, sticla, sunt pictate sau impletite – nu se poate sa nu gasim ceva care sa ne placa! Preturile sunt acceptabile si pornesc cam de la 2 lei.
Asa cum ne-am obisnuit, nu lipsesc nici martisoarele comestibile. Turta dulce si acadelele sunt, la orice ocazie, un cadou gustos!
Fara varsta
Pentru ca gesturile frumoase nu au varsta.
Happy Gunoi’s Day!
Poate ca e timpul ca azi sa ne indragostim de natura!
Sa iubim cosurile de gunoi si sa ne respectam!Frica de vant
Nu-s nici maruntica, nici firava, dar azi paream o frunza in vant. Am iesit cu treaba si, pana s-o rezolv, am avut mersul clatinat. In plus, trebuie sa recunosc, mi-a fost cam frica. Vedeam cum cad bucati de pe blocuri, iar tablele de la unele balcoane sau de pe acoperisuri scoteau niste sunete ingrozitoare. Cand ma intorceam, o bucata din aia de tabla a cazut la cativa metri de mine. Parea o hartie in mainile unui copil agitat.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
