• Hopa tropa prin oraş,  Publicitare

    Unirea trecutului cu prezentul

    Cele mai frumoase amintiri din copilărie le am din secvențe compuse în Piața Unirii. Ca să ajung acolo, de acasă, făceam o plimbare infinită (așa mi se părea) și minunată, cu tramvaiul. Eram mereu dotată cu pâine multă și cu bucuria de a-mi reîntâlni prietenii. Porumbeii mă așteptau, necondiționat. Îmi plăcea să-i am aproape, să-i hrănesc – dar, și să-i privesc cum zboară până sus, sus de tot! Uneori, vedeam în zbor o întrecere, iar apropierea de cer o măsuram prin numărarea etajelor celei mai înalte clădiri din zonă. O clădire cu ajutorul căreia tata m-a învățat să număr până la 13! O clădire uriașă, care îmi provoca o enormă curiozitate. Mereu voiam să descopăr ce se ascunde dincolo – ce văd porumbeii de la ferestre.

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Susţine olimpicii ieşeni!

    Cine mă cunoaște, știe că îmi plac… olimpicii! Că-i susțin, că scriu la ziar și pe blog despre ei, că mă plec în fața măreției lor. Că-i respect pentru efortul susținut, pentru felul în care își sacrifică timpul liber, somnul, viața. Pentru faptul că ei nu văd niciun sacrificiu în toată munca lor și pentru faptul că relaxarea înseamnă un nou exercițiu, un nou experiment, o nouă descoperire. În acest context, rezultatele excepționale pe care zeci de elevi ieșeni le obțin, an de an, la competiții naționale și internașionale – nu mai sunt o surpriză! Ele, însă, bucură – și ne dau de gândit!
    Elevii buni câștigă. Duc numele Iașului și al României peste mări și peste țări. Ne reprezintă. Dar, noi?! Noi ce facem pentru ei?