Literalmente, să le dăm apă la moară!
Limba română e faină tare! Dulce și pe inima noastră, e în stare să te facă să plângi, dar și să râzi – cu lacrimi! Mereu lasă un locușor special. Pentru un oftat, pentru o cratimă :), pentru analizat, pentru interpretat și reinterpretat. E clar, cu limba română n-ai cum să te plictisești!
De acest lucru sunt convinși doi super-băieți pe care-i urmăresc de câteva luni, cât de frumos cresc! Mi-i amintesc când erau mici, mici de tot și mă prăpădesc de râs!
În ce cană îmi beau azi cafeaua?
Cred că a devenit o întrebare chinuitoare în mintea unora dintre utilizatorii de Facebook. Un chin plăcut, bineînţeles – la care se supun, în fiecare dimineaţă. Pentru că, în fiecare dimineaţă, mă trezec cu urări de bine şi mă înec în cafele aburinde. Virtual, logic!
Şi-am stat eu şi-am observat… cana de azi nu prea este aceeaşi cu aia de ieri – nici cu aceea de mâine. Pe bune? E un soi de prezentare a modei cu ceşti şi căni de cafea?Leapșa cu dulciuri
M-am pricopsit, la sfârșitul acestei săptămâni, cu o șosetă :). Dar, nu cu orice fel de șosetă – ci una de sezon, plină de bunătăți! Surpriza a venit din partea prietenilor de la iLUX și nu s-a oprit aici. Pentru că n-am primit ceva și punct – ci, am fost provocată să ofer, mai departe.
Rezumatul mesajului a sunat cam așa:
Familia Pintilie a ieșit la colindat :)
UPDATE: Campania s-a prelungit până pe 21 decembrie! Cântă și tu Moș Crăciun cu plete dalbe, iar ING Bank va oferi unui copil aflat în dificultate o pereche de ghetuțe!
Când am aflat de la Marius că-i atât de ușor să fii Moș Crăciun, am zis că nu trebuie să ratăm ocazia! Adică, de ce nu n-am mobiliza, pentru a oferi unui copil o pereche de ghetuțe? Un minut de glorie sau de făcut de râs ne poate împiedica pe noi? 🙂 Nu! Păi, atunci, să cântăm.
Pauză
Ce mai la deal, la vale… luna asta cam într-o pauză am fost pe blog. Însă, de acum intrăm în pauză oficială! 🙂
Sper să ne întoarcem cu povești multe și frumoase, cu chef și timp și spor la scris, cu mai multă energie. În septembrie!
Șase ani de Șapte pietre
Pietrele mele se numără, se gâdilă între ele, se hârjonesc. Sunt șapte – și, astăzi au parte de șase lumânări. Își freacă palmele a bucurie, că trec în anul șapte – și-și fac tot felul de planuri de viitor.
Pe drumul lui Vaman. Cosmin Vaman
Nici nu mai știu când am auzit prima dată numele, glasul și versurile lui Cosmin Vaman. Nici nu mai știu care a fost primul concert la care am ascultat, cu bucurie, pe Cosmin Vaman și pe Alexandra Andrei (mai nou și, din ce în ce mai des, și pe Andreea Andrei). Știu doar că totul a început de la un uau!, de la glumițe și de la cuvinte care ți se întipăresc în inimă.
Totul a început de la nostalgia muzicii cu care am crescut – devenită, între timp, demodată. Totul a început de la revolta super-mega-topurilor de la radio, în care melodii cu două cuvinte, cinci țipete și trei la-la-la-uri crizează auditoriul, sfidând urechea și creierul…
Încă sunt omul care vrea să asculte mai mult de trei la-la-la-uri. Care vrea ca și copilul lui să audă o poveste – într-o melodie. Care vrea să râdă și să plângă pe versuri deștepte și pe muzică de suflet.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
