O rochie de la Irinuka m-a însoțit la petrecere
Am ajuns sâmbătă seara la o petrecere în afara Iașului și-am avut surpriza de a primi în câteva rânduri întrebarea: Aceasta este o rochie de la Irinuka?
Ce-i drept, dădusem în zilele trecute share la câteva modele faine create de colega mea din generală – Irina Pântea. Logic, nu ratasem nici ocazia de a mă lăuda că voi avea și eu o rochiță care va purta semnătura prietenei mele! 🙂 M-a surprins, însă, faptul
Șervețelele îmbrățișează lemnul – am făcut un pas pe tărâmul… decoupage!
Mami, chiar sunt uimită! Așa a exclamat Maria când i-am arătat ce-am făcut eu aseară, cu mânuțele astea două. Știa că mă întâlnesc cu mai multe mămici, să învățăm să decorăm cutii și inimioare – și se bucurase că voi petrece și eu câteva ore faine cu fete de seama mea. În rest, nu cred că-și făcuse mari planuri de a primi ceva de la mine. Dar a primit! Și nu doar că i-a plăcut ce-a găsit dimineață pe pernă, ci mi-a spus că neapărat trebuie să învețe și ea să facă picturi pe lemn din… șervețele! 🙂
Nu știu cât de bun dascăl voi fi eu, dar știu clar despre Cristina Țuțuianu de la HaidiHai că a fost fenomenală!
Bucuria unei cutii din lemn – să prindă viață în mâinile Anei
Îmi place să adun amintiri. Și să le depozitez. În calculator, în suflet, în cutii și în cutiuțe. Îmi place să adun cutii și cutiuțe, chiar dacă fix acum n-am nevoie de ele. Nici nu știi când se va ivi ocazia să le umplu! Cu fotografii, clămițe, șosete, pixuri, jucării mărunte, cercei, iconițe, cafea sau bomboane… Îmi cumpăr biscuiți doar pentru cutiile cu personaje din desenele animate și mă bucur nespus atunci când primesc o cutie faină și… goală! Deja e suficient de prețioasă pentru mine, ca să-mi mai doresc să conțină ceva! 🙂 Din hârtie, carton, tablă sau lemn, din pânză, turtă dulce, sticlă sau plastic, orice cutie și orice cutiuță poate avea farmecul ei. Și rostul său în lume. Am mai spus eu pe aici, dar nu știu dacă v-ați prins: îmi plac cutiile și cutiuțele! 🙂
Și, atunci, cum să nu-mi placă maxim munca Anei? Cum să nu admir o femeie, mamă la început de drum, care și-a descoperit o pasiune mai mare decât a mea? Ana nu doar că adoră cutiile – ea le dă viață!
Totul despre blogging – învățăm și creștem în Kooperativa 2.0 Iași
M-a oprit de curând un nene pe stradă, că mă văzuse la televizor și nu înțelegea la ce Kooperativa 2.0 lucrez! 🙂 Se uita atât de ciudato-simpatic la mine când îi explicam, că și acum zâmbesc, amintindu-mi! I-am spus că am un blog – adică un fel de jurnal pe calculator – și că așa cum am eu… suntem mai mulți în Iași cu presupus timp liber, cu drag de scris și cu bucuria de împărtăși din nebuniile noastre.
Stop concurs! „Pledoarie pentru MAMI și TATI” merge la…
Final de octombrie, final de zi 31 și final de concurs. Un concurs tare jucăuș, zurli și de suflet! 🙂 Acum nu mult timp am scris postarea intitulată: „Pledoarie pentru un copil fericit și-un concurs. Câștigă o carte cu autograful Mirelei Retegan”. V-am povestit acolo cum a fost la întâlnirea cu Antrenorul Părinților, cam cât de tare mi-a plăcut și cum n-am putut să mă abțin de la crearea unui soi de… concurs.
Poza de profil se schimbă cu… emoție!
Cândva, de curând, i-am zis lui Paul Pădurariu: Hei, nu-mi faci o fotografie, să-mi schimb și eu poza de profil? Între noi fie vorba… poza mea de profil de la Facebook împlinise un an… deci, da – era cazul să fac ceva urgent! 🙂 Și-aproape în același context, îl aud pe Paul spunând c-ar vrea să invite bloggerii la studio, pentru niște ședințe din alea profi. Păi, dacă tot îți schimbi poza de profil – de ce să nu faci din asta și-un eveniment!? 🙂
Recunosc c-am fost cumva bucuroasă și curioasă, cu emoții și cu tot felul de gânduri despre cum va fi. Până azi dimineață. Azi, când eram planificată la pozat, m-am trezit cu fața la cearșaf, cu niște furtuni prin suflet și cu cheful pe zero – de simțeam că mă mișc în reluare.
Pledoarie pentru un copil fericit – cu Mirela Retegan, Antrenorul Părinților
UPDATE! Concursul s-a încheiat! Află de aici numele câștigătorului!
***
Eu, asta cu Șapte pietre, mereu am spus că Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase. Sunt unul dintre oamenii care se joacă mai mereu – și nu doar în preajma copiilor. Așa că, atunci când vine strict vorba despre relația dintre adulți și copii, și mai ales despre relația dintre noi și pruncii noștri, n-am cum să nu fiu total de acord cu afirmația Mirelei Retegan: Joaca este limbajul iubirii dintre părinți și copii.
Cu Antrenorul părinților m-am întâlnit, într-o formulă complet zurli, la sfârșitul acestei săptămâni, în cadrul marelui turneu Campionatul Național de Joacă pentru Părinți. Mi-a plăcut atât de mult, încât și acum mă înveselesc pe loc, când îmi amintesc cele trei ore de joc, de râs și de conștientizare.
Da, de conștientizare. Pentru că de la Mirela nu poți pleca fără să realizezi ce faci, ca părinte, ce-ai putea să faci și nu faci, ce ar trebui să nu faci și, totuși, faci…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
