• Ale tinereţii valuri

    18 mărturisiri din viața petrecută în 2018

    * În 2018, cele Șapte pietre au împlinit 10 ani. A fost un 2018 în care ori le-am acordat maximă atenție, ori le-am neglijat total – dar le-am iubit și le iubesc mult, că-s ale mele.

    Anda Elena Pintilie - Sapte Pietre - marturisiri din 2018

    * 2018 a fost anul pe care am vrut să-l pipăi, să-l simt, trăind în el și trecând prin el conștient, într-un continuu prezent. M-au însoțit celebrii aici și acum – atunci când cei doi n-au lipsit cu desăvârșire…

    * 2018 a fost anul cu cele mai multe

  • Ale tinereţii valuri,  Din online,  Vorbe de duh

    18 din 2018 – dișteptăciuni la gura Facebook-ului

    Am scris anul acesta pe Facebook o serie de filosofii, nebunii și ofuri. Și-am zis că n-ar fi rău să adun câteva dintre vorbe pe blog – că aici e, de fapt, casa gândurilor mele.

    Anda Elena Pintilie - blog Sapte Pietre

    Se întâmplă, uneori, să ne dăm calmi și împăciuitori, simpatici și plini de virtuți. Mai, mai că ne-am mângâia pe frunte și ne-am trece la panoul de onoare – suntem fantastici! Zâmbitori și liniștiți,

  • Ale tinereţii valuri,  Cerul şi pământul,  Drumeţii

    Colaj de toamnă – frunze, bucurie și culori

    Toamna își are cele mai frumoase povești. Și cele mai faine culori.

    Nu știu dacă v-ați prins până acum… dar eu… ador toamna! 🙂

    colaj cu frunze de toamna - Anda Elena Pintilie

    Și nu de ieri, de azi – ci dintotdeauna! Deși născută la final de august și, deci, la final de vară, când eram în clasa a II-a m-am prezentat a fi apărut pe lume… tan-ta-ni-oooo!… odată cu primele adieri ale toamnei!

  • Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Doar eu – incompletă și imperfectă

    Am de unele, pentru că nu am altele. Fac unele, pentru că nu fac altele. Nimic nu e total, complet, ideal. Eu nu sunt nici pe departe perfectă. Așa că, atunci când unii se minunează de cât de faină aș fi, eu mai cu foc râd și explic că nimic nu sunt, nimic nu fac, nimic nu am. Sunt incompletă și imperfectă!

    Anda Elena Pintilie - incompleta si imperfecta
    Foto: Andrei Prian

    Eu sunt, în mare, fericită, pentru că nu-mi trebuie multe și pentru că nu aștept să-mi creeze alții fericiri. Eu sunt, în mare, mulțumită cu ceea ce am pentru că, de fapt, nimic material nu prea am… În ceea ce privește oamenii, îi am nemeritat de mult și de frumos pe câțiva. Pe cei care încă mă iubesc, mă suportă, mă cuprind în viața și în brațele lor. Am și pierdut oameni din echipă. Și-am suferit. Mult! Și, totuși, am dat drumul… Nimeni nu trebuie să fie cu forța lângă mine.

    Să mă dau cine nu sunt? Nu! Mi-s suficientă „eu”…

    Eu sunt, în mare, mulțumită, pentru că niciodată, niciun gol din suflet și nici din stomac nu au rămas neumplute. Atunci când n-am mai avut, atunci am primit. Atunci când n-am mai putut, atunci mi-a venit ajutor. Atunci când am fost la pământ, atunci am fost ridicată mai sus. Am primit ajutor concret, simțit, minunat! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

    Mi s-ar părea obositor să mă dau cine nu sunt și să mă clădesc pentru alții, pe false temelii și pe orgolii ce mereu au nevoie de hrană. Nu sunt și nu-mi doresc să cresc așa.

    Eu sunt ok cu viața mea în care n-am de toate. Eu sunt ok în viața mea incompletă și imperfectă. Eu sunt ok în colțul meu din care nu mă văd nici faină, nici minunată, nici de neînlocuit. Sunt doar o Anda Elena. Și asta îmi e de ajuns.

  • Cutia cu scrisori de dragoste
    Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Scrisori de dragoste închise-n noapte

    Am citit scrisori de dragoste. Declarații, planuri, iubiri și veșnicii. Toate-s azi expirate – deșertăciuni, adevăruri de moment, uitări

    Înghit în sec și privesc totul de la distanță. E ciudat. Nu jelesc, nici nu mă revolt. Ceva din mine-i rupt. Sau mort. Așa se întâmplă când nu mai simți nimic?