Mănăstirea Golia prin ochii Mariei

– Mami, mami, am desenat serviciul tău! 

– Cum adică?!, am întrebat mirată, la telefon.

– Adică… am desenat Mănăstirea Golia!

Asta a fost o discuție de la începutul săptămânii care, trebuie să recunosc, mi-a stârnit o groază de curiozități. Până astăzi – când am văzut desenul în cadrul expoziției „Sărbătoarea Iașului prin ochi de copil” – nu am știut ce ieșise din mâinile Mariei.

– Dar cum ți-a trecut prin minte să desenezi tocmai Mănăstirea Golia?

– Păi, doamna a spus să desenăm biserici, mănăstiri, Palatul Culturii, un parc sau cartierul nostru… sau ce vrem noi din orașul ăsta! Și eu m-am gândit la tine și la serviciul tău!

– Dar… știi că eu nu lucrez chiar la mănăstire, ci în clădirea de birouri de acolo, din curtea mănăstirii! Nu-i așa?

– Daaa, cum să nu știu?!

Mi-am dat seama că știe, când am văzut presărat drumul acela de inimioare – care cotește tocmai spre serviciul lu’ mami :).