Șoc. Firescul încă n-a murit
Așa, ca din senin, un domn de 40+ a făcut trei pași, a ajuns în dreptul soției și a sărutat-o. S-a retras la fel de firesc și a continuat discuția cu ea și cu fiul lor. Fiul era mai înalt cu un cap decât ei – dar încă puști.
Gestul tatălui a fost nu doar firesc, ci probabil și o obișnuință. Soția a răspuns fericită la sărut, iar băiatul n-a schițat niciun semn din acela al tinerei generații, care strâmbă din nas și se rușinează cu babacii…
Secvența la care am asistat a durat câteva secunde – însă am văzut-o cu încetinitorul și parcă am avut timp să mă înfrupt din toată frumusețea și naturalețea momentului. Nu sunt adepta filmelor siropoase, nu plâng cu actorii care se îndrăgostesc, se iubesc, se părăsesc ori trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Mă bucur, însă, de viața cea adevărată și de oamenii care știu s-o trăiască.
Habar n-am dacă puștiul are cele mai mari note la școală sau dacă părinții au bani ca să-i cumpere tot ce-i poftește inima. Ce sunt aproape sigură, însă, e că-i un copil fericit și iubit. Căci nimic nu-i mai important în lumea asta și nicio dovadă de iubire față de copii nu există – mai mare decât dragostea și respectul pe care tatăl le arată mamei și mama tatălui.
Citește și:
