• Explicaţiuni,  OAMENI - în fiecare zi

    Spovedanie cu şampoane

    Data de 10 decembrie aproape că bate la uşă, semnalizând punctul pe care vreau să-l pun pentru strângerea darurilor, în această a V-a ediţie de Globuri cu suflet. O dată cu bătaia gongului, apar alţi şi alţi oameni binevoitori, decişi să doneze ceva: Hai, că doar 10 decembrie nu e bătut în cuie! Ce dacă dau pe 12, pe 15 şi chiar pe 20 decembrie?! Doar nu e mare lucru! În loc să spui mulţumesc că-ţi dau, tu îndrăzneşti să strâmbi din nas?…
    În contextul acesta, mi se deschid nişte răni de anul trecut. Care m-au măcinat atunci şi care au revenit acum în minte, sâcâitoare. Toţi cei cărora le-am povestit – atunci şi acum – m-au făcut nebună! Că-mi fac griji degeaba şi că n-am de ce să dau socoteală, mai ales când, per total, deşi globurile de anul trecut m-au terminat fizic şi psihic – au ieşit exemplar.

  • Umanitar

    Vindecarea vine de la noi

    Mi-e atât de ciudă! Unele au o mulțime de genți – de 5.000 de euro fiecare… Unii cheltuie o mie de euro într-o seară și zeci de mii în concedii de vis… Iar o mamă nu are 4.000 de euro pentru o intervenție chirurgicală ce ar putea salva vederea fetiței ei… E nedreaptă viața asta – și e atât de irosită, atunci când avem totul de-a gata…

    Astăzi, am vorbit cu Maria – o colegă de la master. M-a impresionat mult. Mi-a spus că e fericită, că are trei fetițe minunate și un soț deosebit, părinți care o ajută și o casă frumoasă – dar, că se simte vinovată pentru tot ceea ce are, atunci când o întâlnește pe Cristina. E trist să te simți vinovat pentru că ți-e bine. Dar, e și mai trist să ai un prieten pe care nu-l poți ajuta. Căruia îi poți fi aproape – fizic și sufletește – dar, asta să nu fie suficient…