• Doxologia,  Explicaţiuni

    Sfântul Nicolae – același cu Moș Nicolae, dar și cu Moș Crăciun!

    De câțiva ani, pe site-ul Doxologia este un text foarte bun, despre Moș Crăciun – născut din viața și din faptele Sfântului Nicolae. Puteți intra direct acolo și veți citi documentarul în întregime. Eu am făcut aici un rezumat pe același subiect.

    Căci, despre Moș Nicolae se știe că e, de fapt, Sfântul Nicolae. Prea puțini realizează, însă, că Moș Crăciun e tot… Moș Nicolae! 🙂

    Moș Nicolae - Moș Crăciun de ciocolată

    Sfântul Nicolae a fost Episcop în orașul Mira, din Asia Mică. După trecerea la Domnul, în vremea cruciadelor, sfintele sale moaște au fost aduse în Europa – la Bari, în Italia.

    A rămas în conștiința tuturor ca fiind un om blând și bun, darnic, iubitor, mereu având grijă de cei din jur. Un minunat! În timpul vieții și mai presus de viață. Căci a plecat în veșnicie și în brațele lui Dumnezeu, dar continuă să ne aibă în pază și să se roage Creatorului pentru noi!

    Un bătrân cu pelerină roșie și cu barbă albă

    De aceea, a fost reținut de toate popoarele. Mikulás i se spunea în Ungaria, Mikuláš – în Republica Cehă și Slovacia, Mikołaj – în Polonia.

    În țările nordice era cunoscut sub numele de SinterKlaas și prezentat ca fiind un bătrân cu pelerină roșie şi cu barbă. De unde „pelerina”? De la ceea ce a văzut și a putut înțelege creștinătatea protestantă prin veșmântul său arhieresc. Călare pe un cal alb, se știa despre SinterKlaas că face minuni și aduce daruri.

    Din păcate, în timpul reformei protestante, în partea nordică a Europei s-a renunțat la cultul sfinților și la prețuirea față de Maica Domnului. În acest context, și Sfântul Nicolae a fost scos din Biserică. Însă, din fericire, el n-a putut fi scos din conștiința de veacuri a credincioșilor. În Danemarca și în Olanda, lui SinterKlaas i s-a păstrat latura binefăcătoare și a putut, astfel, să împodobească sărbătoarea Nașterii Domnului.

    Câțiva ani mai târziu, America făcea cu ochiul prin creșteri economice și prin promisiunea unei Lumi Noi… Imigranții l-au luat cu ei pe SinterKlaas, dar i-au pierdut și minimul de sacru pe care îl avea în Europa. În 1823, într-un ziar din New York, Moș Nicolae devenea din ce în ce mai… Santa Klaus, „un moș vesel, dolofan și jovial, cu obrajii veșnic roșii”, iar în 1860, în cotidianul Harper’s Illustrated Weekly, a apărut imaginea lui – în costum roșu, cu nasturi negri și cu  o curea din piele.

    Ho, ho, ho, dragii moșului! Au mai trecut niște ani până la rezultatul de azi. Moș Crăciun a fost „definitivat” în 1931, ca rezultat al unei campanii publicitare pentru Coca-Cola.

    Și-o să închei postarea preluând concluzia din textul de pe Doxologia:

    Vorbim, astfel, despre o istorie, un drum, o devenire. De la Sfântul Nicolae, dăruitorul episcop din Asia, la Moșul pe care cu toții îl așteptăm. Nu vrem să dezamăgim pe nimeni. Moș Crăciun chiar există! Însă, trebuie să ne aducem aminte că așteptarea copilăriei noastre s-a născut dintr-un Sfânt al Bisericii. Sfântul Nicolae, cinstit în întreaga Ortodoxie, a supraviețuit în lumea occidentală prin moșul cu barbă albă.

    Deși este rezultatul unui proces pur istoric și comercial, nașterea lui Moș Crăciun din viața și din faptele Sfântului Nicolae are și o parte bună. O lume dezrădăcinată moral și desprinsă de Dumnezeu, aflată pe calea unui materialism ateu tragic, crede în ceva. În ceva care aduce bucurie prin daruri. Astfel, Sfântul Nicolae, din mila lui Dumnezeu, este cinstit în întreaga lume: în Ortodoxie, prin Sfintele sale moaște și icoane, iar în lumea cea mare – prin Moșul Crăciun cel darnic și bun!

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Icoana Sfântului Nicolae și un detaliu minunat

    Icoana Sfântului Nicolae. Icoană de la 1800 și ceva. Icoană scoasă din moloz în 2010. Chipul și mâna care binecuvântează rămăseseră aproape întregi – iar restul picturii era degradat complet.

    Astăzi, icoana Sfântului Nicolae este restaurată și stă la loc de cinste în biserica Mănăstirii Găiseni, Giurgiu.

    Icoana Sfântului Nicolae - restaurată

  • Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Cutia cu supărări dăruită Sfântului Nicolae

    – Tu ce faci cu atâtea supărări de la tine din suflețel?, a fost întrebată, într-o zi, o fetiță.

    – Le închid într-o cutie și le las acolo, să uit de ele!, a răspuns prunca, parcă prea matur pentru anii ei.

    – Pare în regulă…, i-a răspuns doamna care începuse discuția. Dar cutia se poate răsturna oricând și-și poate pierde capacul… N-ar fi bine, nu-i așa? Eu știu o variantă mai potrivită, știu ce poți face când ai supărări la tine în suflețel!

    – ?!

    – Să-ți alegi o icoană, care-ți place ție mai mult. Și când o să te simți pregătită, să te duci în fața icoanei și să-i dai toate supărările lui Dumnezeu! Dacă I le dai, și dacă nu le mai păstrezi la tine în suflet – Dumnezeu o să ți le preschimbe în bucurii!

    Copila a zâmbit puțin încurcată și mult neîncrezătoare. Cum să faci asta? Și cum să se transforme supărarea în bucurie?! Erau, totuși, vorbe prea mari pentru ea…

    „Când o să mă simt pregătită”

    Timpul a tot trecut, iar mama copilei o mai întreba, din când în când: Nu vrei să renunți la tristețile tale? Fetița… parcă și le strângea și mai tare la piept… și răspundea: Când o să mă simt pregătită!

    cutia cu supărări - icoană Sfântul Nicolae

    Și-a mai trecut niște timp. Într-o seară, tot plânsul din lume s-a năpustit pe umerii copilei. Supărări, furie, neputință, oboseală, durere, toate o încolțeau. Atunci, nici nu și-a dat mama seama cum prunca s-a cocoțat pe o margine de pat și cum s-a întins cât ea de lungă pe un perete… apucând icoana Sfântului Nicolae. O icoană dragă, o amintire și-o comoară de-a ei.

    – Mamă, eu nu știu cum să vorbesc cu Sfântul, să-mi ia supărările și să mi le ducă la Dumnezeu! Ajută-mă tu!

    Răbdare, răbdare, răbdare…

    Mama a îngenunchiat la marginea patului și-a început, simplu și smerit, să se roage. Cu propoziții scurte, cu pauze lungi, cu suflet de copil. Iar prunca repeta ceea ce auzea, cu lacrimi șiroind, cu dinții încleștați, cu mâinile apucându-l, parcă, pe Sfântul Nicolae de veșminte. I-a vorbit ca unui tată, ca unui bunic, i-a vorbit salvatorului său – cu toată credința că Sfântul va duce, mai departe, mesajul la Dumnezeu, iar Dumnezeu îi va schimba supărările în bucurii. Credința copiilor mută munții din loc!

    Din acea seară, fetița și-a aruncat cutia cu tristeți din suflet. Din acea seară, fetița a devenit mai liniștită și mai înțelegătoare cu oamenii mari – și cu tot ceea ce se petrecea în jurul ei. Din acea seară, fetița privește zâmbind spre Sfântul Nicolae, cu o complicitate atât de inocentă și de pură, încât poți simți cum îi vibrează sufletul.

    Sfântul Nicolae a așteptat-o, răbdător. Și când ea a fost pregătită, Sfântul i-a împlinit cererea și i-a liniștit suflețelul – într-o comunicare ce numai între sfinți și copii poate exista! Iar când o minune din aceasta se întâmplă, nu poți decât să te rogi ca prietenia să răzbată și dincolo de copilărie!

  • Pentru suflet

    6 decembrie – Sfantul Ierarh Nicolae

    Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-ai aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Nicolae, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.