De ce postesc, mă rog, fac milostenie – și, cu toate acestea, nu am bucurie?
Viața creștină nu se reduce la o înșiruire de legi, rânduieli, interdicții sau îngăduințe. Ea este mai mult decât atât: este viaţă şi comuniune de iubire. „Postul, privegherea, citirea Scripturii, lipsa de îmbrăcăminte și alte lucruri necesare nu constituie desăvârșirea”, ne spune Sfântul Ioan Casian. Ele „sunt mijloace ale desăvârșirii fiindcă scopul ultim al practicii acestora nu constă în ele însele, ci prin ele se ajunge la scop”.
„Adevăratul scop al vieții creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu”, mărturisește Sfântul Serafim de Sarov. Vedem aici răspunsul la întrebările foarte des întâlnite: De ce nu am bucurie? De ce nu mă simt împlinit? De ce cad în deznădejde deși postesc, mă rog, fac milostenie?
Gânduri la început de post
Ni se recomandă să postim nu numai de bucate, ci și de păcate. Să ne înstrăinăm de rele, să ne înfrânăm gândurile și limba, să ne îndepărtăm de mânie, să ne despărțim de răutăți, de pofte, de minciuni, de judecarea aproapelui. N-are cum să ne iasă. Nu spun că n-are cum să ne iasă „totul la perfecție”… nici măcar un bob din postul cel adevărat nu suntem în stare să-l ținem. Și, totuși, exact conștientizarea și minima noastră dorință de a fi un picuț mai bine, de a fugi de păcate, de a ține un post plăcut lui Dumnezeu – acestea toate reprezintă postul nostru.
Postul e un medicament pentru trup – o dietă, o cură de detoxifiere am putea spune, lumește vorbind. Doar că medicamentul și tratamentul acesta pentru trup, pentru a fi complet,
Gândul de dinaintea cafelei de dimineață
Câteodată, abia reușim să ne facem curaj să răspundem ceasului. Ok, ok, mă trezesc… Și mai stăm cinci minute. Și încă vreo cinci… Până când… văleu, iar sunt în întârziere! Și fuga, fuga, fuga… alergăm ca bezmeticii prin casă, încercând să recuperăm cele cinci, cinci și încă vreo cinci minute de închipuit răsfăț.
Din timpul ăsta leșinat și apoi din timpul cel alergat – oare mai reușim să strecurăm două secunde
Ziua Mamei noastre
Noul an bisericesc debutează cu sărbătorirea unui eveniment deosebit – naşterea Maicii Domnului. Ziua de astăzi marchează începutul mântuirii noastre.
Maica Domnului este mama lui Hristos şi mamă a întregului neam creştinesc. Mamă a mea, Mamă a maicii mele, Mamă a copilului meu!
Rugăciunea pentru lume a Sfântului Paisie Aghioritul
Pare o înșiruire banală de tot felul de situații. E banală însă, doar în condițiile în care putem spune că trăim într-o lume… banală. Da, mă pregătesc să vă prezint aici o rugăciune. Deloc în tiparul clasic, în care suntem obișnuiți. Deloc banală. Rugăciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul. Rugăciunea pentru lume a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul. Căci de pe 12 iulie 2016, cu bucurie vă spun că Sfântul este trecut și în calendarul liturgic românesc.
Gata cu introducerea. Să citim rugăciunea. Ca pe o rugăciune sau ca pe un text. Și vom stabili apoi cât de banală sau de necesară și de reală este înșiruirea.
Astăzi – despre mame și-o Mamă
Astăzi, o Maică a adormit, pentru a se muta alături de Fiul său. Din fericire pentru noi și, mai ales, din prea multă iubire din partea ei, Maica aceasta a rămas pentru veșnicie ajutătoare și sprijinitoare a neamului omenesc. Rugătoare și mijlocitoare în fața lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii! Pentru noi, copiii ei!
Mă întristează când îi aud pe unii c-ar crede în Hristos, refuzând-o însă pe mama Lui, pe ființa în care El S-a întrupat, pe care El a ascultat-o mereu și căreia i-a îndeplinit rugămințile, pe care El a luat-o, apoi, în Împărăția Cerurilor! Tu cum te simți când ți-e înjurată mama?
Discuție cu sufletul, la început de post
„E început de Post, timp numai bun pentru (re)naștere. Începe Postul, suflete, pornește și tu pe cale! E cale de Smerire dar, mai presus de toate, e cale de Iubire”.
Așa vorbește Andreea cu sufletul ei acum, la început de post.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
