• Pentru minte,  România

    Despre vrăjmași, cu dragoste

    1 Decembrie - Steagul Romaniei

    De multe ori, uităm să ne rugăm pentru cei din familia noastră și pentru prieteni. Uităm să fim buni cu ei, să-i iubim, să-i iertăm. Și totuși, aceste fapte sunt cel mai ușor de îndeplinit.

    Mai greu e să te rogi pentru străini, și mai greu e să răspunzi cu bine celor care îți fac rău. Astăzi, la biserică, s-a citit Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor. E greu să împlinești voia Domnului, dar nu imposibil. În plus, e vindecător! Ar trebui măcar să încercăm.

    (mai mult…)
  • Drumeţii

    07. Spre și prin Miercurea Ciuc – unde ești, România?

    Am plecat din Brașov încântați. Deși am întâlnit și acolo mulți unguri ne-am simțit, totuși, în România. Pe drum, am oprit să luăm un kurtos colac și am fost serviți exclusiv în… ungurește.

    Apoi am făcut popas la Miercurea Ciuc și am vizitat Muzeul Secuiesc al Ciucului. Aici am fost întâmpinați în aceeași limbă de către vânzătoarea de bilete. Noi i-am zis bună ziua și ea a zâmbit puțin încurcată.

  • Pietre...,  România

    Viata de puscarias

    Am vazut un set de documentare din inchisorile de maxima securitate din strainatate. Condamnati pe viata, reguli stricte… si niste tavi uriase de mancare, cu toate bunatatile pamantului, la fiecare dintre mesele principale.
    Apoi, am revenit in Romania. Aici, oamenii ies in strada si cer niste salarii decente. Cer respect pentru drepturi castigate in ani de lupte si procese.

  • Evenimentul

    Copilărie furată

    Drama unor vieţi rătăcite între zîmbet şi durere

    Deschiderea graniţelor a produs bucurie şi o sete nemăsurată de cîştig. Oamenii şi-au împărţit viaţa între „aici” şi „acolo” şi au transformat acest obicei într-o stare de normalitate. Fără voia lor, mii de copii s-au trezit actori într-o realitate de coşmar. Aparent, ei au de toate, pentru că au bani. Dar le lipseşte căldura mamei, prezenţa tatălui – afecţiunea celor care le-au dat viaţă.
    În Iaşi, aproximativ 14.500 de suflete au măcar unul dintre părinţi plecaţi în străinătate. În cel mai fericit caz stau cu celălalt părinte. Dacă nu, ei sînt lăsaţi în grija bunicilor, a fraţilor mai mari sau a unor rude. Unii sînt cedaţi, cu semnătură la notar, vecinilor sau altor străini. Ca pe o marfă. Acest lucru doare şi transformă vieţile nevinovate ale celor mici. Mai ales că foarte mulţi dintre aceştia sînt preşcolari sau elevi în clasele primare.

    Părinţii se întorc acasă uneori atunci cînd este prea tîrziu. Mulţi dintre copiii abandonaţi pentru banul străin au tulburări de comportament, sînt mai agresivi, manifestă o tendinţă de marginalizare sau îşi aleg un anturaj nepotrivit. Suferă de depresii şi au probleme la şcoală. Unii se gîndesc să-şi ia viaţa, ca să nu mai fie o povară.

  • România

    Romania – prin ochi de roman

    Romania este o tara neodihnita.
    Lipsa de ragaz istoric si-a spus cuvantul. Oboseala de a fi roman a devenit indiferenta, pentru ca, apoi, sa o traim astazi in mod difuz, ca pe o rusine. Usor jenati de romanitatea noastra, ne strecuram prin lumea moderna, ca si cum am purta o haina veche. Deplinatatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusa barbar de „vitejii” contemporani, incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta.
    Procesul de nationalizare al identitaii romanesti s-a facut la inceput sub senilele de tanc comuniste, astazi, prin rapiri de suflete la cantecele de sirena ale unei lumi fara contur.

    Mi-am facut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigandu-le sirenelor:
    – Mintiti! A fi roman este o frumusete a lumii!

    [fragment din Despre omul frumos – Dan Puric]