Când ziua-i zi, de ce vorbim despre noapte?! Explicații pe înțelesul copiilor
– Afară este zi sau noapte?
– E zi! Uite ce lumină e! E soarele pe cer! Haha, ce amuzant, cum să-ți treacă prin minte să răspunzi că e noapte?
– Ține minte, copilul meu. Va veni vremea în care unii vor veni la tine, în mijlocul zilei, să-ți spună că e noapte.
– Imposibil!
– Nimic nu-i imposibil!
– Atunci… am să le spun că n-au dreptate!
– Poți încerca. O perioadă. Dar nu e neapărat rostul tău să încerci să-i convingi.
Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
– Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?
– Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!
– Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?
– Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te odată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.
Foto: Andrei Prian Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂
Despre ziua de luni, despre doruri și alte mărunțișuri minunate
E luni. Iar glumițelor de luni, specifice începutului de săptămână, oboselii și of-urilor li se adaugă astăzi un ghem de tristețe, ascuns mereu într-un colț de suflet.
Sâmbătă am dus-o pe Maria la o activitate de-o oră. Când ne-am reîntâlnit, i-am mărturisit:
– Mi-a fost dor te tine!
La care ea, calm, meditativ, fără strop de reproș, mi-a zis
Experiment concret pe… inima unei mame!
– Maria, ce făceai tu acolo, singură, în burtică?
– Mă jucam cu inima ta!
Aceasta e un fragment de conversație cu prunca mea, pe când avea vreo 3-4 anișori. O conversație care mi-a rămas la inimă!
Se juca cu inima mea!… Se joacă și-acum, draga de ea! În cel mai frumos sens cu putință – chiar și atunci când inima doare. Căci o inimă de mamă
Suntem supereroi pentru copiii noștri? Cum îi creștem frumos și cum le gestionăm emoțiile?
În momentul în care ne creștem copiii ca pe niște prinți și ca pe niște prințese, îi pregătim să fie nefericiți. Căci noi nu putem să-i protejăm de viață – însă îi putem pregăti pentru ea. Așa și-a început discursul psihoterapeutul Anda Păcurar, la întâlnirea oamenilor faini de la Junior Chamber International Iași, „Cum să devii supererou pentru copilul tău”.
În cadrul prezentării sale, care a avut tema „Cum să crești un copil independent și cu siguranță de sine”,
Sunt și vreau să rămân un supererou pentru copilul meu!
Eu știu deja că-s un supererou pentru copila mea! N-are rost să mă ascund pe după deget și să mimez o falsă modestie. Are rost, însă, ca și eu și noi toți, părinții, să înțelegem că suntem supereroi pentru copiii noștri. Și așa, conștientizând realitatea, să ne dăm seama de uriașa responsabilitate pe care (ar trebui să) o avem.
Deci știu deja că-s un supererou pentru copila mea – dar asta nu m-a împiedicat să accept cu bucurie invitația la seminarul de parenting pentru copii fericiți și părinți liniștiți: „Cum să devii supererou pentru copilul tău”.
Drumeție aniversară – spre Cascada Duruitoarea
De curând, la rubrica jucăușă #completeaza, am scris: Dacă aș vrea să plec nu foarte departe de Iași, vreo două zile, să mă bucur de timp liber, relaxare, natură și-un suc 🙂 aș alege…
Voi ați completat și ați venit cu idei, eu am analizat, m-am inspirat și… am decis! Mulțumesc! În dar pentru cei 7 ani ai Mariei, am dat o fugă până în stațiunea Durău. Astfel, de ziua ei am simțit aer proaspăt, de munte – iar la 7 ani și o zi ne-am aventurat pe Ceahlău, spre Cascada Duruitoarea.
N-a fost greu pe traseul cruce roșie – dar n-a fost nici ceea ce te aștepți atunci când spui… ușor! 🙂 Însă fetele Pintilese fac echipă bună și nu se lasă ele cu una, cu două… ore și-un pic de merso-cățărat! 🙂
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
