• Din online

    M-am întors la scris – pietrele prind viață din nou!

    Uneori aș vrea să spun multe… și nu știu cum să tac mai bine. Uneori e vreme de tras cortina. De-o pauză. Neprogramată, dar extrem de necesară. Pe o perioadă nedeterminată.

    Cele Șapte pietre au avut multe pauze de-a lungul existenței lor. Însă niciodată ca acum. Acum m-am simțit bine, vie, activă, am avut parte de aventuri, emoții, zâmbete, schimbări și, totuși, bateriile blogului au fost descărcate.

    M-am întors la scris - Anda Elena Pintilie - Blog Sapte Pietre

    Nu m-am simțit vinovată, nici presată de timp sau de vreun termen limită. Nu m-am simțit trasă de urechi de voi. Din contra, v-am avut aproape și știu că unii v-ați oferit vreme, în această perioadă, să răsfoiți pagini și postări mai vechi, chiar și în zile în care eu nici măcar pe Facebook nu mai existam. Mulțumesc!

    Blogul acesta mi-e copil, mi-e prieten, mi-e drag. Mi-e parte din viață. Așa cum viața se tot schimbă și ne schimbă, observ cum unele fragmente de jurnal încep să devină tot mai clar doar parte din trecut. Mă regăsesc în ele, dar nu mai sunt de actualitate. Mă minunez de ele, îmi plac, dar nu mai simt nevoia să le repromovez. În același timp, cu alte postări, deși faine și total valabile, am început să vă intoxic tot aducându-le în atenție.

    Gata! M-am întors la scris. Simt, cumva, că m-am întors aproape într-o altă etapă a vieții mele. Nu știu dacă voi scrie diferit, dar știu că voi continua să scriu cu inima deschisă, autentic. Am spus întotdeauna că scrisul mi-e bucurie și voi scrie mereu cu bucurie. Împărtășind parte din sufletul meu, din gândurile și din trăirile mele. Continuând, în același timp, să păstrez bucățelele mele de viață, de intimitate și de respirație din offline.

    În ultima perioadă apreciez și mai mult echilibrul, blândețea, comunicarea cu folos, învățarea continuă și prietenia. De aceea, vă mulțumesc din suflet! Pentru că-mi sunteți aproape și mențineți prietenia cu pietrele și cu mine! Pentru că aveți răbdare și înțelegere, pentru că-mi acceptați disparițiile și mă reprimiți cu brațele deschise! Pentru că îmi încărcați bateriile cu zâmbet și cu o vorbă frumoasă, că mă anunțați când greșesc, că vă bucurați și vă întristați cu mine, că îmi scrieți uneori public sau în privat și, la rândul vostru, vă prezentați exact așa cum sunteți: minunați!

  • Din online

    11 ani. Ziua cititorilor în Pietre!

    În ultimul an, am avut mai multe pauze și câteva tentative de a închide blogul. Nu m-a lăsat inima să acționez din impuls așa că, iată, cele Șapte pietre au apucat ziua de astăzi, când aniversează… 11 ani! 🙂

    Nu vă povestesc gândurile astea ca să spuneți: „Vai, nuuu! Dar e atât de minunat blogul! Nu-l închide…” – și alte asemenea. Vi le spun pentru că ele au existat și pentru că blogul nu mai e demult doar locul meu, ci e locul pe care îl împart în bucurii și-n tristeți cu mulți dintre voi.

    E un spațiu în care mă simt bine și în care mi-am oferit bucățele importante de suflet. E un spațiu în care am tastat cu gura până la urechi sau înecată în lacrimi. E un loc de glume, de haz de necaz, de banalități – dar și de seriozități. Pe mine scrisul mă bucură și mă vindecă, mă ridică din multe și mă face… vie. În același timp, însă, anul acesta, în multe situații mi s-a părut că nu mai am ce spune, că nu mai am rost în a spune, că-i mai bine în tăcere. Mult mai bine.

    Mi-am dat seama că cel mai firesc este

  • Din online

    Digital Talks Iași – comunitatea locală de bloggeri evoluează împreună

    Am și eu un blog pe care scriu de aproape 9 ani. E o plăcere nevinovată a mea – o casă virtuală în care mă aciuez atunci când vreau să-mi împart vorbele cu prietenii. În tot acest timp, n-am făcut mare lucru pentru a crește. Nu m-am întrebat prea des de ce fac asta, cum îmi pot construi un brand, cum mă poziționez în comunitate sau cum pot să scot din pasiune și un oarecare venit. Am scris… și-atât. Fără să calculez la fiecare minut câți unici am, fără să aștept vreo răsplată, fără să număr like-uri ori inimioare.

    Toate astea sunt bune, zic eu. Recunosc, însă, că-s bune până la un punct. Căci, uneori e cazul să te trezești, să te iei de mânecuță și să te duci să-i asculți pe alții – care-s mai mari și mai faini decât tine și de la care poți învăța să evoluezi.

    Digital Talks Iasi © 2017 Fotograf Irina Mocanu

    Ok, deci. M-am dus! La final de iunie am participat la workshop-ul Digital Talks Iași organizat de fetele de la Parenting PR, cele care au creat conceptul Digital Parents Talks. A fost o bucurie să le cunosc și face to face pe Ana Nicolescu și pe Lavinia Pavel,

  • Din online

    MAI scrie pe blog

    Bate la ușă luna mai. Au mai trecut patru luni dintr-un an nou, care începe să se învechească. M-ai citit cât ai putut… și cât ți-am oferit. 41 de postări am scris pe blog, până acum, în 2017. O scriere la trei zile, cam așa ar veni. Cum ar fi ca luna mai să-mi fie mai… productivă? Căci luna mai mă încurajează cu un…: MAI scrie pe blog! 🙂

    Eu mai… ea mai… noi mai… Hai ca-n luna mai să încurajăm scrisul – și cititul! 🙂 – pe Șapte pietre.

  • Explicaţiuni,  Pietre...,  Vorbe de duh

    (Anti)reclamă la Șapte Pietre

    Scriu aici, pentru a-mi asuma vina. Pentru prima dată în cariera de blogger am ales să-mi încalc propriile reguli și am șters o postare. De fapt, nu am șters-o, doar am pus-o pe pauză. Postarea va redeveni vizibilă în orice moment în care voi conștientiza că unii oameni chiar nu știu să profite de șansa ce li se oferă.

    Ok, deci am făcut să dispară o postare de pe blog. Cel despre care pe drept scrisesem și-i făcusem antireclamă a devenit, între timp, mai bun? Posibil să nu. Sau, Doamne ajută!, poate că da.