Minunile din viaţa mea
Despre Sfântul Nectarie şi despre motivele pentru care ţinem atât de mult la el, am mai povestit în diverse ocazii. N-o să reiau acum istorii despre viaţa lui şi despre minuni scrise în cărţi. Însă, astăzi, de ziua sfântului, mă simt datoare să povestesc minuni simţite de mine, în ultima perioadă. Revărsate asupra unor persoane dragi mie şi, implicit, asupra sufletului meu.
Mărturisire
Ziua de astăzi a fost una complet nebună. Cu fugăreală multă, cu oboseală și cu ceva stres. Și, când toate s-au încheiat, am plecat zgribulită spre pelerinii care s-au adunat, deja, în număr destul de mare, la închinat la moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfântului Teofil. Îmi era frig și somn și… aveam mai multe senzații din astea de lehamite. Însă, am vrut să vorbesc cu oamenii, ca să adun povești pe care să le transform într-un reportaj specific acestor zile.
Crezi in minuni? Dar in dureri de masele?
Izvorul Tamaduirii se sarbatoreste, mereu, in prima zi de vineri de dupa Pasti. In 2010, data sarbatorii a fost 9 aprilie. In acea perioada, eram insarcinata in luna a sasea, spre a saptea. Si, cum bucuriilor li se mai pune, din cand in cand, cate o piedica – pe langa burta, mie imi mai crestea si o masea de minte.
Cum am mai cunoscut un sfânt
Cum am mai cunoscut un sfânt? La nevoie… bineînțeles…
Alăptam de aproape cinci luni și n-am avut niciodată probleme. La început, unele femei se cam chinuie. Li se întăresc sânii și dor, se fac răni, bebe nu știe să-și ia lăpticul… eh, probleme de mămică. Probleme de care eu am fost ferită. Până într-o marți seara. După atâta timp, nu am crezut că era cazul să-mi mai fac griji. Totuși, pe mine abia atunci a început să mă chinuie ceva.
Mă durea sânul drept și se întărise, dar am zis că se rezolvă totul la următoarea masă. N-a fost așa. Miercuri mi-a fost cam rău toată ziua și am avut febră mare. Puneam batiste înghețate, din congelator, și în două minute erau calde… Să mă așez pe partea dreaptă… mai bine nu!
Miracolul vietii mele
Pe 29 iunie am facut ultima postare. Tot in acea zi, spre seara, au aparut primele semne – cum ca Maria se pregateste sa vina pe lume. Mi s-a rupt apa, fara contractii, fara chin.
Pe 30 iunie, la ora 2.15, am nascut. Natural, foarte usor, extraordinar de repede.
La prima nastere fiind, lumea imi spunea sa ma linistesc, sa incerc sa dorm, sa ma relaxez, ca pana dimineata cel devreme nu se va intampla nimic.
La miezul noptii aveam dilatatia colului de doar 2-3 centimetri.Doua ore mai tarziu, Maria devenise nerabdatoare.
Rezultatul:
Dar fara de pret
Anul vechi si anul nou si-au dat mana si ne-au oferit un cadou de vis. Dumnezeu ne-a ingaduit sa ajungem momentul in care sa putem spune ca suntem parinti. Ca in pantecelul meu se dezvolta o viata si ca acesta este cea mai mare minune a noastra.
De atatea ori cerem miracole si vrem sa vedem ca sa putem crede. Nu constientizam ca la fiecare pas, la fiecare rasuflare se intampla ceva special. Iar faptul ca din nimic ia nastere un omulet – asta nu e minune?!
Ii multumesc lui 2009 si ma inclin lui 2010! Iar pe Doamne-Doamne il rugam din suflet sa avem un bebe sanatos! Doamne ajuta!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
