• Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Când mă iubește copila cel mai tare

    Sunt dăți în care ea nu prea are chef să adoarmă. Și atunci eu mă arăt preocupată de lipsa odihnei și de modul bosumflat în care se va trezi dimineață. Sunt serioasă și încerc s-o impresionez. Dar n-am șanse. E clar! Ea nu prea are chef să adoarmă.

    În acele momente, nu știu cum să zic… mă iubește cel mai tare! La îngrijorările mele răspunde cu niște declarații de iubire – de zici că le-a studiat prin nu știu ce tratate! Are niște texte, de mă dă pe spate! O ascult și nu pot să cred ce tehnică aburitoare are… Din tanti cea serioasă și înțepată mă retransformă în câteva secunde în mami a ei cea minunată, cu zâmbetul cât casa!

  • Maria-Paula,  Secvenţe

    Sunt frumoasă!

    În dimineața asta, Maria m-a văzut analizându-mi ditamai zgăncoiul din obraz – o mică bubiță la începuturi, de care m-am asigurat eu că nu va rămâne în anonimat…

    – Nu-ți face griji, mami! Ești frumoasă!

    Așa mi-a zis prunca, deși nu o întrebasem nimic, nici nu mă plânsesem de soartă.

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor,  Vorbe de duh

    Tu îți iubești copilul? Mai gândește-te!

    Ne tot amăgim că suntem moderni, că facem cursuri de parenting, că știm cum să motivăm și să iubim necondiționat copiii, că putem rezista unor tentații de a-i lovi, pedepsi, umili, că suntem mai șmecheri decât părinții noștri, mai răbdători și mai culți, că apelăm deschis la ajutor specializat pentru a-i încuraja pe cei mici să scape de frici și depresii. În realitate, la bază am rămas la fel de putrezi – sau poate suntem chiar mai rău decât am bănui. Căci nu-i suficient să știi teorie, nici să iubești copilul punându-l într-o bulă de cristal, care să-l ferească de factorii externi.

    fetita privind spre zari albastre

    Culmea e că factorii externi cei mai apropiați rămânem tot noi, familia, părinții, împreună sau separat, cu toate bunele și relele noastre, cu toate neputințele noastre, cu toți bolovanii pe care-i purtăm după noi, de-a lungul vieții… și pe care-i descărcăm, mai rar sau mai des, pe umerii pruncilor din dotare. Nu ne iubim copiii doar prin a-i aduce pe lume – ci și prin felul în care îi aducem pe lume. Nu ne iubim copiii numai cu jucării, dulciuri și bani… și cu timp oferit printre picături. Nu ne iubim copiii doar la ocazii speciale, când ne fac pe plac și-s, vorba aia… cuminți – că ne lasă pe noi în pace.

    În ultima perioadă am început să observ tot mai multe dovezi de neiubire… 

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical

    – Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?

    – Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!

    – Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?

    – Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te odată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.

    Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
    Foto: Andrei Prian

    Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂

  • Maria-Paula,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Despre ziua de luni, despre doruri și alte mărunțișuri minunate

    E luni. Iar glumițelor de luni, specifice începutului de săptămână, oboselii și of-urilor li se adaugă astăzi un ghem de tristețe, ascuns mereu într-un colț de suflet.

    Sâmbătă am dus-o pe Maria la o activitate de-o oră. Când ne-am reîntâlnit, i-am mărturisit:

    – Mi-a fost dor te tine!

    La care ea, calm, meditativ, fără strop de reproș, mi-a zis

  • inima - declaratie de iubire pentru copilul meu
    Bucurii,  Maria-Paula

    Experiment concret pe… inima unei mame!

    – Maria, ce făceai tu acolo, singură, în burtică?

    – Mă jucam cu inima ta!

    Aceasta e un fragment de conversație cu prunca mea, pe când avea vreo 3-4 anișori. O conversație care mi-a rămas la inimă!

    Se juca cu inima mea!… Se joacă și-acum, draga de ea! În cel mai frumos sens cu putință – chiar și atunci când inima doare. Căci o inimă de mamă