• Ale tinereţii valuri

    Ai curaj? Împrietenește-te cu oglinda ta!

    Ai curaj Împrietenește-te cu oglinda ta - Anda Elena Pintilie

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi tot ce nu-ți place la exterior

    – dar mai ales la interior.

    Ai nevoie de timp să te împrietenești cu tine.

    Să știi cât ești de imperfect

    – și, cu toate astea, să îți rămâi alături.

    Cel mai ușor e să fugi de tine, să fugi departe,

    Să îți ocupi mintea cu gânduri

    – și apoi să crezi că tu, de fapt, nu exiști.

    Ai nevoie de curaj să te privești în oglindă.

    Să vezi toate rănile cum supurează

    – și să-ți dai voie să ștergi lacrimile.

    Ai nevoie să îți oferi timp care să te vindece.

    Să înțelegi că greșelile sunt scuzabile

    – câtă vreme le deslușești lecția.

    Cel mai ușor este să fugi. Dar azi alege altfel.

    Alege curajul, timpul și gândul că meriți binele

    – și permite-ți să te odihnești în voia lui Dumnezeu.

  • Parintele Proclu Nicau
    Pentru suflet

    Părintele Proclu Nicău – lecție de smerenie și de pocăință

    Părintele Proclu Nicău, ucenic al părintelui Cleopa Ilie, a fost un monah simplu. Mai mult de 50 de ani din cei 89 pe care i-a trăit i-a petrecut în pustiu. S-a născut pe 13 noiembrie 1928. De pe 28 ianuarie 2017 a plecat la Dumnezeu. Veșnică să-i fie pomenirea! Iar noi să ne bucurăm de omul pe care l-am avut până acum alături și pe care-l avem de astăzi rugător în Ceruri.

    Din Lupta pentru smerenie și pocăință, carte a părintelui, apărută la Editura Agaton în 2010, nu m-am putut abține să nu scot câteva idei. Dacă am ține seama de o firimitură din acestea… am fi niște fericiți!

    * Şi i-am zis că eu am găsit într-o carte mai veche, nu ştiu unde, că spune aşa: Dacă vrei să te răzbuni asupra păcătoşilor,

  • Vorbe de duh

    Întâmplare din pădurea cu vise înșelătoare

    „Câteodată aș vrea să mă transform în statuie de gheață
    Fără lacrimi, fără doruri și fără dureri”…
    Așa gândea o copilă de mai, sprijinită de-un copac de noiembrie.

    Zâna frunzelor care cad i-a auzit dorința și a vorbit cu iarna.
    Au suflat amândouă vânt rece și uitare peste copila de mai,

  • OAMENI - în fiecare zi,  Pietre...

    În veci, Alexandra!

    Am cunoscut-o pe Alexandra într-o împrejurare nefericită. N-am putut trece mai departe, nepăsătoare. Aşa că, Alexandra a fost cea care m-a făcut să concretizez ideea proiectului OAMENI – în fiecare zi! Ea a fost primul caz prezentat, prima luptă personală pe care am pornit-o alături de tine! Am îndrăgit-o pe Alexandra şi nu am mai putut să renunţ la grija pentru ea nici după finalizarea campaniei de pe blog.

    M-am rugat şi am plâns pentru ea, m-am bucurat pentru orice pas care părea a fi o tentativă de ameliorare a bolii sale. Astăzi, însă… este prima zi, după zile cărora le-am pierdut şirul… în care nu o mai pomenesc pe Alexandra în rândul celor vii, chinuiţi, fragili.