• Pentru minte,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical

    – Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?

    – Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!

    – Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?

    – Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te odată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.

    Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
    Foto: Andrei Prian

    Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂

  • inima - declaratie de iubire pentru copilul meu
    BB: Maria-Paula,  Bucurii

    Experiment concret pe… inima unei mame!

    – Maria, ce făceai tu acolo, singură, în burtică?

    – Mă jucam cu inima ta!

    Aceasta e un fragment de conversație cu prunca mea, pe când avea vreo 3-4 anișori. O conversație care mi-a rămas la inimă!

    Se juca cu inima mea!… Se joacă și-acum, draga de ea! În cel mai frumos sens cu putință – chiar și atunci când inima doare. Căci o inimă de mamă

  • Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Cutia cu supărări dăruită Sfântului Nicolae

    – Tu ce faci cu toate supărările de la tine din suflețel?, a fost întrebată, într-o zi, o fetiță.

    – Le închid într-o cutie și le las acolo, să uit de ele!, a răspuns prunca, parcă prea matur pentru anii ei.

    – Pare în regulă…, i-a răspuns doamna care începuse discuția. Dar cutia se poate răsturna oricând și-și poate pierde capacul…

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Ce facem cu sufletul copilului atunci când mami și tati se despart?

    Când un el și-o ea sunt părinți și decid, din diferite motive, să se despartă – nu se despart el și ea, ci tati și mami. În ciuda rănilor, orgoliilor, a can-can-ului din spatele separării, în ciuda celor care stau pe margine și comentează, în ciuda faptului că unul a greșit mai mult, că altul a zis nu știu ce… tati și mami trebuie să se despartă – rămânând uniți. Iar dacă nu sunt amândoi pe aceeași lungime de undă, măcar ăla mai deștept, care ar trebui să fie, teoretic, și cel la care rămâne copilul, trebuie să știe sau să învețe, pas cu pas, cum să gestioneze situația.

    Pe sufletul unui copil nu se joacă bambilici. Sufletul unui copil oricum se zdruncină, atunci când tati și mami nu mai sunt împreună. Inevitabil, pe ultima sută de metri a relației, copilul a asistat la niște discuții, la niște supărări, la niște lacrimi… E suficient! Certurile de după nu-și mai au rostul. Ponegrirea celui care a plecat din relație nu-și mai are rostul.