• Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Nu. Nu vreau fericirile nimănui. Prefer să-mi car în spate sacul meu cu de toate. E al meu și pot să-l duc. Nu, nu invidiez pe nimeni. Nu, nu vreau fericirile unei alte persoane – pentru că mi-e teamă de nefericirile ei! Pietrele mele sunt ale mele. Sunt crucea mea! Voi ști s-o duc, pentru că e a mea. Crucile celor din jur îmi par și-mi sunt insuportabile.

    Îmi car pietrele mele în spate – și sunt fericită așa

    Dă-ne, Doamne, răbdare și putere să ne vedem liniștiți de drumul nostru! Învață-ne, Doamne, să fim mulțumiți de viețile noastre!

  • Din online,  Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Când nu e tocmai ce-ai visat – realitatea ar putea să întreacă așteptările

    Am trecut prin multe belele în viață. Ok, nu chiar atât de multe… Chiar și așa, însă, aș putea găsi infinite motive de nemulțumire. Căci nu-i greu să fii nemulțumit – greu e să fii recunoscător! Și, chiar așa, pentru ce-ai fi recunoscător când realitatea e că îți iei șuturi de la oamenii pe care ți i-ai lipit de suflet? Pentru ce-ai fi recunoscător când ești trădat, când tu muncești și alții culeg roadele, când tu faci bine și ești răsplătit cu rău, când tu iubești și ți se răspunde cu ură, când tu crezi că meriți mai mult – și descoperi nu numai că n-ai nimic de luat… ci mai trebuie să dai și dobândă?!

  • Evenimentul,  Umanitar

    Fii şi tu alături de Andrei! (din culise)

    Aseară am fost în direct la TVR Iaşi, în emisiunea Est Meridian. Am fost în calitate de reprezentant al Evenimentul Regional al Moldovei – cotidian care susţine, după cum ştiţi, copiii speciali!
    Am vorbit despre Andrei Popa – tânărul de 17 ani care, în urma unor repetiţii de aerobic a căzut în cap – şi-a fracturat coloana şi a rămas paralizat de la gât în jos. Pentru recuperarea lui sunt necesari 100.000 de euro! Care se vor strânge! Sper! Pic cu pic!

  • Evenimentul,  Umanitar

    Fii şi tu alături de Andrei!

    Andrei are 17 ani. O viaţă înainte şi corpul paralizat – de la gât în jos. Nu a fost aşa întotdeauna. Din contra. Pentru că Andrei iubeşte mişcarea, sportul, dansul! Şi, pentru că nu poate, nici nu vrea să se obişnuiască cu gândul că nu va mai putea reveni la pasiunile sale!