Uneori, ne e bine aşa cum e. Avem suficiente motive ca, dintr-o gaşcă de lucruri bune şi de oameni faini, să nu mai vedem anumite aspecte pe care, poate, le-am vrea altfel. Până la urmă, e mai comod să te plângi din când în când şi să continui pe un drum bătătorit. E mai prudent să păşeşti pe o cale pe care deja o cunoşti.