• România,  Vorbe de duh

    Sunt tristă

    Am votat. Îmi asum gestul, îmi asum locul pe care am pus ștampila. Cu toate acestea, sunt tristă. Am obosit ca, în lipsa binelui, să aleg răul cel mai mic. Să mă mulțumesc cu puțin. Să trăiesc într-o țară de care mă simt mândră, dar să mă rușinez continuu de oamenii care mă conduc. De oamenii care ar trebui să fie supușii poporului, dar care se simt stăpânii lumii – atunci când au ciolanul în terenul lor.

    Am avut șansa de a pleca. De a lăsa în urmă totul. Și, n-am făcut-o. Nu regret. Pentru că, oricâte ai lăsa în urmă – totul e imposibil. Aici este viața mea, aici sunt bucuriile mele – aici sunt necazurile cele mai mari. Ce-a fost înainte, nu prea știu. Dar știu că, în 1990 am intrat în clasa întâi. Eram prima generație liberă – pentru noi se clădeau planuri mărețe!

  • Hopa tropa prin oraş,  România,  Vorbe de duh

    Votează cu cap!

    Nu știu despre tine, dar eu m-am săturat să fiu, mereu, în contradicție cu ceasul care bate la București! Și cu tot ceea ce se întâmplă acolo. Să fiu cetățean al Iașului și să mă simt marginalizată pentru că, vezi Doamne, mă aflu în… opoziție! Cine, eu? Da… și eu!
    De felul meu sunt… multicoloră,  însă am ajuns să nu mai suport ideea ca aici să fie alte culori decât acolo. Și invers. În principiu, n-ar trebui să conteze cine-i aici și cine-i acolo. Fiecare ar trebui să primească doar așa, pe merite și mai rar pe ochi frumoși – tot ceea ce are nevoie. Cu toate astea, știi și tu foarte bine că nu se întâmplă așa.

    Nu-ți spun cu cine să votezi. Dar, te rog să votezi – e un drept și este, în egală măsură, o responsabilitate! Votează cu ochii deschiși, cu mintea limpede – fără să implici prea mult iubirea sau ura. Întreabă-te cine va mai ieși la București, atunci când se va vota președintele. Vor rămâne ăia – sau vor veni ăștialalți? Votează în funcție de răspunsul pe care singur ți-l vei da. Și alege să votezi cu un candidat care să conteze, nu cu unul care face parte din umplutură.