• Ale tinereţii valuri

    Tunsa

    15 iunie 2011 /

    Te-ai tuns??! Ieri, m-am intalnit fata in fata cu multe persoane care mi-au adresat aceasta intrebare.

    Mda… m-am tuns… Ce altceva poti raspunde la o intrebare al carui raspuns iti sare in ochi, de a carui confirmare, practic, nu mai ai nevoie? Ar fi trebuit sa spun ca, momentan, am pleata pe invisible – dar, m-am abtinut 🙂

  • Ale tinereţii valuri,  Haz de necaz

    Am comis-o!

    14 iunie 2011 /

    In copilarie, am constatat ca multe femei, dupa ce se marita si, mai ales, dupa ce fac un copil, se tund. Scurt. Ce urat!, ziceam eu!

    In prezent, maritata sunt, copil am. Deci – m-am tuns. Scurt! Si, asa, am inceput sa devin o femeie dintre acelea pe care le observam si le criticam.

  • Ale tinereţii valuri,  Haz de necaz

    Când o să mă fac mare – planuri de viitor din trecut

    20 mai 2011 /

    Când eram mică-mică, pe la trei-patru ani, poate cinci (habar nu știu… ca să citez o altă gărgăriță mică-mică) m-au năpădit gândurile – planuri de viitor. Ce-aveam să mă fac atunci când voi fi mare? Nu era una dintre întrebările enervante ale adulților care așteaptă, amuzați, un răspuns pe care-l uită oricum repede. De data asta era întrebarea mea. Și frământarea mea.

    În fiecare zi aveam o altă meserie la care, din păcate, seara trebuia să renunț.

    Alaltăieri voiam să mă fac doctoriță… dar am realizat că

  • Ale tinereţii valuri,  Haz de necaz

    Râsus contagiosus

    11 aprilie 2011 /

    Ce înseamnă – a râde cu poftă?
    Îi molipsești pe ceilalți sau îi îngrozești?
    Îi faci să râdă cu tine sau să râdă de tine?

    Persoana din înregistrare e o isterică sau un om vesel?
    Ascultând înregistrarea – ai râs măcar pentru o secundă?

    Sa ai zile frumoase, pline de zâmbet!
    Dacă poți și dacă vrei – să râzi în hohote!

  • BB nepoţel: Andrei-Octavian,  Maria-Paula

    Eu si copiii mei

    13 aprilie 2010 /

    De aproximativ noua luni, cu mici exceptii, la poza de la messenger am chipul unui copil. Andrei-Octavian in toata spendoarea si inocenta lui!
    Am si povestit despre el pe blog si m-am laudat ca sunt matusica.
    Se pare, insa, ca n-am strigat chiar in toate zarile. Prin urmare, parte dintre cei pe care ii am in lista, dar cu care nu comunic prea des mi l-au plasat ca fiind al meu. Este! Dar trebuie sa recunosc si meritele parintilor lui 🙂