• BB: Maria-Paula,  Bucurii

    Mesaj la început de an școlar

    Un an nou cu bine, bucuria mea! Să fii veselă și sănătoasă, curioasă și isteață, credincioasă, iubitoare de povești și de viață trăită frumos, cu liniște în suflețel! Anii de școală, precum vacanțele – vin și se duc. În urma lor să rămână zâmbet și cunoștințe, pasiune și dorință de aventură!

    Să înveți, draga mamei! Să înveți cum se învață, cât se învață, pentru ce se învață! Să fii bucuroasă și liberă în preajma cărților și a caietelor, la fel ca și în dreptul catalogului! Spiritul de competiție să-l deprinzi de la cei mai buni sportivi – și nu de la adulții râvnitori de recitat poezioare ori de comparat performanțe în spatele blocului… Tu să te compari cu tine însăți! Ție să-ți placă de tine! Tu pentru tine și pentru bucuria ta să muncești – chiar și atunci când alții nu-ți vor recunoaște meritele!

    Eu sunt cu tine! Și-o să rămân cu tine mereu, în același teren, în aceeași suflare! O să-ți îngrijesc rădăcinile și-o să-ți mângâi aripile – și-o să mă străduiesc să-ți fiu aproape, oferindu-ți, în același timp, spațiu și siguranță. Spațiu să te dezvolți, să crești, să zbori, să te întorci. Siguranța de a mă găsi acolo unde m-ai lăsat, de a mă prinde în îmbrățișările tale minunate, de a mă avea aproape.

    Te iubesc, copil bun! Îți mulțumesc că-mi permiți să pășesc alături de tine într-un nou an școlar! Dumnezeu să te binecuvânteze și Maica Domnului să te aibă mereu sub Sfântul său Acoperământ!

  • Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

    Mozol. „Cum se mai bagă Anda-n seamă” ori „Cum să-ți faci dușmani, volumul 14”

    Azi dimineață, în curtea școlii, un tată îi povestea super entuziasmat puștoaicei sale niște amintiri din copilărie: „Uite, aici stăteam înainte de a începe orele, după-amiaza. Și, când ieșeau fetele de dimineață, noi le așteptam și le făceam mozol. Mozol e atunci când le bagi cu capu-n zăpadă, când dai cu mâinile, cu picioarele toată zăpada pe ele! Și noi eram mulți! Ce ne mai distram!”. „Iar ele ce spuneau?”, întreabă copila destul de surprinsă. „Păi, puteau să mai spună ceva?!”.

    Am ajuns în dreptul lor, apoi i-am depășit. O țineam pe Maria de mână, el o ținea pe prunca lui. Și nu m-am putut abține. M-am întors, am zâmbit și-am vorbit: „Sunt amuzante amintirile din copilăria noastră, dar parcă nu am mai fi la fel de amuzați dacă ar păți fetele noastre la fel, nu?”.

  • Ale tinereţii valuri,  BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Drumul spre comoară – două copilării și-o singură hartă

    Spre sfârșitul anului școlar trecut, doamna învățătoare a Mariei m-a întrebat dacă aș putea scrie câteva rânduri pentru revista școlii. Am simțit că mi se taie respirația! Eu, care scrisesem la aceeași revistă în perioada în care eram elevă – tocmai primisem propunerea de a face un text în calitate de… fostă elevă. Și de mamă a unei actuale eleve! 🙂 O, Doamne! Cum să refuz? O, Doamne! Dar cum o să scriu? Ce o să scriu? Habar n-aveam! Tot ceea ce mi-a fost clar de la început era faptul că trebuie să scriu pentru copii – nu pentru oamenii mari. Și-am scris. Apoi am uitat…

    Ieri am strâns revista la piept și m-am bucurat! Mușatinii! Un nou număr al revistei Școlii Gimnaziale „Alexandru cel Bun” în care mi-am zărit numele! Cine ar mai fi crezut?… 🙂

    Musatinii - Revista Scolii Alexandru cel Bun - articol Anda Elena Pintilie