• Pietre...,  Vorbe de duh

    Concediu îndoliat

    Hei, ce-i cu tine? Unde-i mișcarea pe care ai promis-o pe blog? Apari cu trei articole scoase de la naftalină și te faci că-s noi – când din concediu tebuia să te întorci cu energie pe plus? Unde-s pozele, unde-s poveștile? Unde e lauda ta – că ai mai îmbătrânit cu un an?…
    Așa mă întreabă unii și alții, așa mă mai întreb și eu, uneori. Mintea și sufletul mi-s rătăcite, însă. Mă iau cu munca și încerc să respir. Apoi, mă năvălesc amintiri și regrete și neputințe. Mai scot un oftat, mai fac o cruce, îmi mai dau doi pumni în cap.
    Ce-i viața asta… Am cununat de două ori. Ultima pereche mai mult nu e împreună, decât e. Iar prima pereche… era de vis! Veșnicii fericiți, frumoși și îndrăgostiți au ajuns la mare la o zi după noi, la 30 de kilometri mai departe de stațiunea noastră. Și, tot atunci, la câteva ore distanță, ea ne anunța că el nu mai e. Așa, pur și simplu!

  • Pietre...,  România

    Amintiri despre 11 septembrie 2001

    Aveam 18 ani şi probleme în dragoste. În acea zi, am pus capăt problemelor. Am ajuns acasă obosită şi, într-un fel, eliberată. Ca niciodată, am adormit la prânz. Am avut un somn lung şi greoi, din care m-am trezit amorţită. Am găsit telecomanda prin preajmă şi am dat drumul la televizor. Era un film. Cu nişte turnuri foarte înalte, din care ieşea fum. Cu oameni îngroziţi şi cu un avion care s-a izbit de unul dintre turnuri.

    Nu m-au încântat niciodată filmele de genul ăsta, aşa că am mutat pe un alt program.