• Doxologia,  Pentru suflet

    Pelerini pe drumul spre Înviere – o scriere și 11 pagini de jurnal

    În 2019 am scris, pentru Doxologia, Pelerini pe drumul spre Înviere. Un mini-serial sau, mai simplu spus, câte o pagină de jurnal, de conștientizări, de întrebări pentru fiecare moment important al bisericii – din sâmbăta cu Pelerinajul de Florii și până la Duminica Învierii.

    A fost destul de ciudat inițial. Și de solicitant! Pentru că nu aveam de așternut știri pe o hârtie, informări despre denii, ci părți din sufletul meu. Lacrimi multe, bucurii și trăiri pe care aveam a le descoperi și monitoriza.

    Ușor n-a fost. Obositor a fost. Contra cronometru a fost. Uneori aveam de scris și câte două texte pe zi – și asta cât mai repede după ce reveneam de la biserică și mă așezam la calculator. Cel mai greu a fost

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru suflet

    100 de cruci la 100 de ani

    În contextul sărbătorii Unirii Principatelor, dar și a celor 100 de ani de la Marea Unire, la Palatul Culturii din Iași s-a deschis expoziția „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”. Până pe 4 martie, dacă ajungeți în zonă, puteți vedea obiecte folosite în practica religioasă – icoane, cruci – și lucrări de artă contemporană, cu tematică explicit sau implicit religioasă. Tipologia obiectelor este variată, de la icoană la pictură de șevalet și sculptură, de la artă populară la artă cultă.

    Punctul de legătură în toate îl reprezintă Crucea – jertfă de sine asumată, depășire a propriilor limite și a barierelor dintre noi, sprijin și nădejde, semn înscris în creație, al biruinței morții.

    Fragment de istorie - Valentin Scarlatescu - Foto Silviu Cluci
    „Fragment de istorie” – Valentin Scărlătescu. Foto: Pr. Silviu Cluci
  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Tu-ți asumi crucea sau refuzi să fii fraier?

    A fost odată un omuleț care căra după sine o cruce. Vedea și la alții, dar nu-i păsa de ei. Se uita doar la crucea lui și nu înceta să-și plângă de milă. Vai, e atât de lungă, de lată, de grea, de plină de așchii, de nepotrivită pentru spatele său firav! Vai, dar ce-a greșit el să pătimească atât în viața asta? Să nu poată umbla și el hai-hui! Să nu poată avea umerii liberi…

    Omulețul acesta, în loc să-și vadă de crucea lui și să și-o asume, se gândea la tot felul de tertipuri prin care să scape de ea. Sau măcar s-o transforme… Să nu mai fie atât de lungă, de lată, de grea, de plină de așchii, de nepotrivită pentru spatele său firav! Așa că s-a pus pe treabă. Credea că e mare creator – sau creativ…  Și-a tăiat, și-a aranjat, și-a făcut aproape o cruce-rucsăcel.

  • Explicaţiuni,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Despre Sfânta Cruce

    Mulţi dintre noi purtăm o cruciuliţă la gât ca pe un talisman sau ca pe un simplu accesoriu. Ne mândrim cu dimensiunile crucii, cu materialul preţios din care este alcătuită, cu valoarea ei.

    Uităm că o cruce nu e un simplu obiect, ci un semn prin care ne definim şi ne asumăm condiţia de creştin.

    Un semn prin care ne mărturisim credinţa. Crucea trebuie purtată cu demnitate şi cu teamă, cu bucurie şi cu smerenie. Diavolii se tem de Cruce, în măsura în care noi credem în Ea.

  • Explicaţiuni,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Sfânta şi Marea zi de Vineri

    *** Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3: 16)

    Astăzi, este zi de mare întristare. Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a îndurat scuipări, loviri peste față, palme, insulte, batjocoră, haina de porfiră, trestie, burete, oțet, piroane și suliță. A îndurat Crucea și moartea, pe care le-a primit, de bunăvoie, pentru noi.