Copiii din ziua de azi
Secvenţă dintr-un film. O doamnă trebuie să aibă grijă de-o puştoaică.
– Mă duc să-ţi aduc o hârtie şi nişte creioane colorate, îi zice ea.
– Da’ internet n-aveţi?, întreabă, cu sictir, copila…
Discuţie cu Maria
Maria: Mbe-be!
Eu: Cine e bebe? Tu?!
Maria: Neee!
Eu: Tu eşti fetiţă mare, nu?!
Maria: Daaa!
Începutul bucuriei
Opera – în cuvinte de copil
La spectacolul magic au participat foarte mulţi copii. Mai mari, dar şi mici. Copii pe care n-ai putea să-i duci încă într-o sală, la un concert, pentru că n-ar avea răbdare, putere de a sta în scaun prea mult timp şi, cu atât mai puţin – putere de a pune lacăt la guriţă şi de a arunca cheia.
Pentru că aseară nimic n-a fost interzis, un baieţel din apropierea noastră a comentat continuu, a cerut explicaţii şi şi-a exprimat deschis bucuriile. Nu a fost deranjant, ci chiar simpatic şi amuzant. Un copil isteţ, plin de energie şi cu dorinţă de a învăţa. Cu spirit critic şi cu simţul umorului.
D’ale grădiniţei
În dimineaţa asta, pe la 8, am ieşit din casă. Cu treburi. La ora aceea, nu am mai văzut elevi – ei se aflau deja la începutul primei ore. În schimb, m-am întâlnit cu mulţi copii, care se duceau la grădiniţă. Eu încă dormeam pe mine, ei păreau odihniţi şi pregătiţi pentru o nouă zi de aventuri, de întrebări şi de vorbă multă.
Un băiat de vreo cinci ani medita:
Te las şi mă duc la un alt copil!
De multe ori, mi-a fost dat sa aud cum părinţii îşi ameninţă copiii: Dacă nu vii acum, te las şi plec la un alt copil, mai cuminte! sau Nu-i nimic, mă duc la un alt copil, pe care o să-l iubesc mult!
Fazele astea mă cutremură. E adevărat că, pe moment, ameninţările îşi au efectul dorit. Copiii renunţă la obrăznicii şi vin în fuga mare la mamă sau la tată. Au ochii în lacrimi şi promit că o să meargă de mână şi-or să fie sfinţi.Viitorul copilului – joaca părinţilor?!
Pe unde văd, unde mă întorc, dau peste propunerea de a afla soarta copilului meu. Cică pot plăti sau pot câştiga o astrogramă sau un horoscop personalizat pentru odrasla din dotare. Cred că e de la sine înţeles că, dacă nici ca premiu nu mă încântă ideea, cu atât mai puţin mă gândesc să dau bani pentru aşa ceva.